Uite si prima poza cu cel mai mic din familie. Are numai 42 de mm si 12 saptamani de viata..in burtica mea :) Drept pentru care, dupa un control mai amanuntit, nenea doctorelu' mi-a zis ca tre' sa vizitez spitalul pentru vreo saptamana si sa-mi ''puna un fir'' la una bucata col uterin care nu s-a prins ca tre' sa fie inchis, daca exista un moshmondel inauntru.
Asa ca am facut-o si pe asta. De fapt, nu eu, ci medicul, evident. Ce am facut eu a fost sa constat ca in maternitatea sibiana conditiile sunt destul de bunicele, daca are cine sa-ti aduca de mancare. Ca daca te lasi pe mana ''bucatariei private'' a spitalului, risti sa mori incet dar sigur de inanitie. Dimineata: ceai cu margarina si paine. Unt? Marmelada? Miere? Un ou fiert? Un iaurt??vise, taica, vise. A! Si cana sa fie de acasa, altfel....soarta.
La pranz...ceva supa sau ciorba, n-am reusit sa-mi dau seama. Cu painea de la micul dejun, daca n-ai mancat-o toata cu margarina. De felul doi n-am reusit niciodata sa trec. De asemenea, daca n-aveai lingura, cutit si furculita aduse de acasa, mancai cu degetele. Recunosc ca am avut o data desert: o napolitana! Si ce daca e cu E-uri? De unde mere, caise, piersici, struguri, pere, etc. etc. in mijlocul verii??? Ma gandeam ca la pranz o sa ma satur de piure si cartofi natur, cu o umbra de carnita pe langa,cu o salatica de varza sau de rosii...ehe...
Seara...la fel ca dimineata. Ceai cu margarina (am auzit ca la ''operati'' le dadea biscutiti! Ce viata!!) A! Tot cu painea ramasa de dimineata. De altfel, dupa cum ne spunea profu' de mate din gimnaziu, painea prosteste, asa ca e mai bine sa consumam mai putina.
Nu stiu sigur ce faceau bietele fete din cine stie din ce colturi ale judetului, care stateau de cel putin o luna in spital sau la care nu puteau ajunge rudele mai des in vizita. Sau bietele batranele operate de te miri ce, care de asemenea erau poate uitate de rude. Mie mi s-a parut groaznic ca intr-o sectie unde majoritatea erau gravide (ceea ce implica automat o alimentatie cat de cat sanatoasa), mancarea sa nu fie nici macar aproape de comestibila.
Noroc ca saloanele nu erau inghesuite. Numai doua paturi in camere, din fericire echipate cu frigider (am auzit ca pe ici, pe colo lipsea si asta). Unii mai norocosi aveau parte si de toaleta in camera si termopane. Eu am descoperit cu stupoare ca, de eram gravida in luna a 8-a, n-as fi incaput nicicum pe usa de la buda...
In concluzie, sper sa nu mai am nevoie de spitalizare pana la nastere...si atunci numa' cateva zile!
Una peste alta, sanatosi sa fim cu totii, ca intr-adevar nimic nu e mai important de cat asta.
Voie buna tuturor si numai bine!
sâmbătă, 5 iulie 2008
Viata noua
Plimbarici
Am fost pe ici, pe colo, la Cisnadioara, unde am vazut cele doua pisici de o lene exemplara, pe la o manastire foarte micuta si cocheta aflata in drum spre Poiana Soarelui (sigur o stiti, si in plus au si o apa super buna de izvor...legendele spun ca poate sa stea si 10 ani fara sa se altereze sau sa-si piarda din proprietati), si un picut pe centru, cu Bianca si Darius. Foarte fain si relaxant, tinand cont ca pana acum mi-am petrecut 90% din timp la birou si acasa. Mai aveam un pic si ma confundam cu fata din dafin, daca stiti povestea, adica aia care era ''de vant nebatuta, de soare nevazuta, etc. etc.'' Nu mai continuu, ca cine stie unde va mai duce gandul.
Ce-am mai facut prin luna lu' Ciresar
...Pai, un prim chef mai apropiat de sensul cuvantului. Adica cu ceva haleala (mai multa decat in poza de jos), cu ceva muzica si ceva dans, cu prieteni vechi si dragi (dintre care unii au lipsit si de care ne-am tot amintit), si cu amici mai noi. Ne-am sarba(u)torit pe noi doi, precum si mansarda noastra care a facut ''UN AN'' (cum zice Iustinel) de cand e locuita.
