Michael Jackson...

...a murit!!! Primul videoclip pe care l-am vazut a fost Billie Jean. Pe caseta video! Eram printr-a patra sau a cincea. Mi s-a parut ceva iesit din comun, nemaipomenit! De aici si pana la posterele lipite pe peretii din casa lui mamaie (care se stramba ca la felul sapte) n-a mai fost decat un pas. Eram fan! Prima data in viata mea cand am aflat ce inseamna ''fan''. Si bucuria imensa pe care am trait-o cand am luat prima caseta ''Dangerous'' contrafacuta, cu coperta alb-negru trasa la xerox...Dar ce mai conta!
Si acum... hm, ce ciudat... Pai si cum, chiar nu mai e?

Multumire deplina

Pentru prieteni si nu numai

La mami la serviciu


Ciuda!!

Vizita Emei

Ce piese de teatru mai sunt?

Cu viitoarea soacra ;))

Pe la bunici...

In ordine aleatoare, poze de peste tot

Meet Mr. Spin!! All the way from Australia!

Free Style! Foarte simpatici si spontani. Si talentati. Si englezi pe de-asupra.



Sufletele de statuie. Un spectacol de Marian Ralea. Din fericire, un spectacol interactiv si destul de interesant, in care publicul trebuia sa aduca la viata statuile recitand poezii, cantand cantecele, facand declaratii de dragoste etc. Cu ocazia asta am re-descoperit ca romanii sunt destul de inchistati, banuitori si timizi, iar copiii de gimnaziu care roiau pe acolo habar n-aveau de nici un vers din nici o poezie. Inca mai sper ca mi s-a parut...



Un super concert la Catedrala Evanghelica (scuze de poza nereusita) organizat de niste irlandezi care s-au gandit sa puna pe muzica textele de pe crucile din Cimitirul vesel de la Sapanta. Foarte reusit spectacolul, cu o muzica irlandeza de foarte buna calitate, cu orchestra, cor si tot tacamul. Biserica plina ochi! Si, pentru cunoscatori, daca priviti cu atentie o vedeti si pe Simona, nasa noastra, in randul unu la soprane!

Niste spanioli foarte talentati care cantau de mama-focului pe la toate terasele si pietele cam toate genurile de muzica. Meseriasi de tot!

Concert sustinut de corul Caedonia si invitatii lor din Germania (in poza) la Biblioteca Astra. Din pacate, concert neinclus in festivalul de teatru (n-am inteles de ce....). Coristii din Germania au avut un repertoriu foarte variat si captivant, de la cantecele pentru copii pana la Requiemul de Mozart. Ai nostri, desi cu media de varsta mai mica...au fost mai sobri in cantari. Ca intotdeauna.

Cel mai mic spectator la concertul caedonistilor. Si cel mai cuminte, de altfel..A rezistat o ora jumate fara sa zica nici car, nici mar, pana cand s-au plictisit parintii si au luat-o de acolo.

Mr. Spin, din nou! ''We love you Mr Spiiiiin!!!.....'' (e din repertoriul lui:))

Tot Mr. Spin...

Sincer, nu stiu cum ii cheama, dar s-au agitat destul de mult pe ritmuri africane.

Tot ei...

Furnicutele din Germania...Urati foc, dar simpatici.

Si tanti cu elefantul. Din cate mi-aduc aminte, din CIV. Ne-am chinuit zile bune pana cand am deslusit ce inseamna CIV: cica Cote d'Ivoire.

Orasul meu - Partea a II-a

Ramasesem datoare sa spun cateva vorbe si despre Sibiu, orasul in care traiesc de ceva timp. Mai precis de 9 ani. Noua ani in care au avut loc o multime de schimbari, atat in viata mea cat si in viata orasului.
Imi amintesc cat de dezamagita am fost de Sibiu in primele luni: mi se parea pustiu, mult prea tacut, cu oameni mandri si inchisi. Si unde mai pui ca nu gaseam pateurile cu branza de care mancam acasa, toata lumea zicea ''ora doi'' si ''la cat îi?", nu gaseam nici o alimentara deschisa sambata si duminica, mi se rupeau umbrelele la fiecare vant mai puternic si alte necazuri din astea. Evident, totul avea sa se schimbe in bine p-aci pe colo: orasul a prins viata incetul cu incetul (si o data cu el si eu), nu mi se mai pare de mult pustiu si tacut, iar oamenii sunt ca peste tot, si mai buni si mai aspri, si mai simpatici si mai seriosi etc. In plus, gasesti alimentare deschise si sambata si duminica, iar pe centru, slava Domnului, sunt la gogosi cu si fara glazura, la clatite si la covrigi de toate neamurile la orice ora din zi. (Pateuri cu branza ca acasa tot n-am gasit, dar deja mi-a trecut pofta de ele, oamenii inca mai zic ''ora doi'', iar eu inca mai folosesc cu mandrie perfectul simplu, grefat pe un accent ''ardelenesc'' copiat pe care incerc sa il controlez din cand in cand...dar nu mereu, pentru ca vorba sibiana mi-a fost simpatica de la bun inceput.)
Asa ca acum, iacata-ma-s sibianca cu acte in regula, maritata si cu copil! Dincolo de toate amanuntele astea personale, obiectiv vorbind, Sibiul a evoluat foarte mult in 9 ani (si putea sa mai evolueze muuult si bine, dar, de! ca la noi...) Toata lumea stie ca a fost Capitala Culturala Europeana in 2007 si prilej de lauda pentru tot localnicul. Din fericire, se pare ca evenimentele culturale nu s-au oprit aici. In fiecare an, Sibiul inseamna Festivalul de Teatru, Festivalul de Jazz, Festivalul de Film, Festivalul Medieval si alte fest-uri pe care nu mi le amintesc pe loc. Daca esti in Sibiu si n-ai prins o astfel de perioada ''de foc'', tot gasesti o piesa de teatru sau un concert la filarmonica (din fericire, aveam parte de asa ceva si in oarsul natal, dar nu asa de des ca aici) sau un muzeu de vizitat din multele existente sau un concert in Piata mare, o expozitie pe undeva, niste zile americane de sarbatorit (cum se intampla chiar acum...) si asa mai departe.
Si cum lista de ''What to do'' poate sa continue mult si bine, nu pot decat sa va spun cu cea mai mare sinceritate ca Sibiul este unul dintre orasele din tarisoara asta care merita vizitate. Macar in timpul unui festival ;) si macar o data la cativa ani.
Voi posta cateva poze in sprijinul celor mentionate mai sus, fiindca din fericire, fie-mea s-a comportat ca un copil cuminte si am putut sa o caram dupa noi pe la manifestarile (de strada) ale festivalului de teatru de anul asta. Asa ca avem dovezi!!

Becali - europarlamentar???

Nu pot sa-mi dau seama de ce nu se potrivesc cele doua substantive din titlu. Ce sa caute Becali in parlamentul Europei??!!?? Lasand la o parte problema limbilor straine, care se pare ca nu mai e o problema de cand si romana e limba europeana, ce ne facem cu abilitatea de a conversa? Parca il si vad pe bietul traducator cum se chinuie sa gaseasca echivalentele expresiilor becaliene (''zdrentele'', ''hahalerele'', etc. etc.). Si ce ne facem cu homofobia, xenofobia si celelalte fobii ale ''razboinicului luminii''? Plus ca acolo nu cred ca mai merge faza cu ''ia d-acilea n-spe mii de eeuurooo....'' Cum a putut poporul asta sa trimita pe unul ca becali sa ne reprezinte in parlamentul european???? Cum o sa vorbeasca el cu un neamt scortos sau cu un francez scolit sau cu orice alt ''lucrator'' la uniune care are si alta educatie decat cea a banului?

Ce sa mai zici decat: ''Unde esti tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei / Sa-i imparti in doua cete, in smintiti si in misei / Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni / Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!''

Orasul meu -Partea I

La propunerea lui Flavius de acum cateva zile bune, am hotarat sa mai scriu cateva cuvinte (pe care de altfel le-am mai scris) despre orasele mele. Fiindca pot spune ca sunt o norocoasa: am doua orase-familie. Asa ca, desi inspiratie literara nu mai am de o buna bucata de vreme, spun si eu doua-trei vorbulite.

In ordine cronologica (de suflet) primul este Ramnicu-Valcea, de unde am tot postat poze ori de cate ori am avut cate ceva de aratat. Asa ca mai sus (plus in postarile anterioare) sunt cateva imagini destul de graitoare despre oraselul meu natal.

Fara sa ma hazardez sa elaborez o compunere ca la carte, cu introducere, cuprins si incheiere, iata ce inseamna pentru mine Ramnicu-Valcea in cateva cuvinte: familie, copilarie, cu pataniile aferente, primele prietenii, scoala de la A la Z, relaxare, curatenie (e printre putinele orase din tara unde se practica selectarea gunoaielor in vederea reciclarii), manastiri si biserici (cam din 300 in 300 de metri se gaseste cate o biserica in oras), primul cor :)), mandolina, prima piesa de teatru, parcul Zavoi (asa mic cum e el), Oltul, si sa nu uitam ECLIPSA totala de soare (ce vremuri)!!!! Plus muuuulte, multe alte lucruri despre care as putea scrie un mic roman (cum de altfel aveam intentia in adolescenta).

La capitolul ce se poate vizita: pai, teoretic, nu prea multe. Dupa cum am spus in postarea despre muzee, Ramnicu-Valcea nu are decat vreo patru. Cu toate astea, o sa va relaxeze parculetele, muzica de la difuzoarele din centru, florile si, evident, magazinele de unde gasiti cam de toate la preturi bune (in Sibiu, Valcea era cunoscuta pentru haine). Mai mult, imprejurimile orasului nu sunt nici ele de lepadat.

Deocamdata ma opresc aici. Daca imi mai rasar ceva idei in minte, voi scrie in completare. Si oricum, am de facut un ''suculet de morcovei'' pentru Miruna ;)

Si eu cu cine votez?

Deci, ne plimbam si noi asa, pe centru, cand deodata ne opreste un nene cam dubios si ne infige in fata niste pliante electorale:

El (cu tarie): Ca sa-l votati pe d-nul Ioan Mircea Pascu!

Noi (indiferenti): Multumim...

El: Si va oferim bonus si un calendar cu Mircea Geoana!

Noi (plictisiti): Ihi

El: Sa va traiasca micuta...Ne vedem si la botez, nu?

Noi (usurati): Din fericire, s-a consumat evenimentul.

El: Aveti un pix?

Noi (banuitori): Nu.

El (dezamagit): Va dadeam un autograf, ca eu sunt si poet...

Noi (resemnati): Eh, altadata...

El: Dar daca nu aveti pix, va mai dau o brosura despre PSD.

Noi (pe punctul de a fugi, cu bratul plin de hartoage electorale): Multumim, la revedere!

Cativa pasi mai incolo, am trecut pe langa un cos de gunoi, unde fusesera aruncate n-spe mii de hartiute cu chipul angelic al fetei prezidentiale (vezi poza). Uite pe ce se duc banii!