Excursie la Bucuresti

Ca sa ne ''condimentam'' putin duminica, am iesit cu tupeu pe drumurile noastre toate (nationale) impreuna cu nasii (Simo si Clau) spre meleagurile bucurestene. A patra oara pe luna asta! Intre noi fie vorba, daca m-as ambitiona un pic....mamaaa! ce-as mai conduce si eu pe Dealu' Negru..
























....Si iata ce am facut la Bucuresti. Pai in primul rand, ne-am minunat de politistii (fara burta si fara chelie) asezati strategic din 50 in 50 de metri, spre intimidarea adversarului. Ca deh, vine summitu' pe noi. De fapt pe ei. Asa ca in plin centru bucurestean era curat si frumos, cu floricele si verdeata. De nu stiam, as fi zis ca sunt intr-un oras aproape civilizat. Putin mai incolo de centru, ne-a venit inima la loc: gunoaiele erau tot acolo si tot atatea ca si data trecuta, deci nu s-au civilizat ei peste noapte. Imi facusem griji la un moment dat...

Apoi, dupa ce ne-am ridicat din uluirea in care ne prabusisem, am purces catre Fundeni, sa-l luam la intrebari pe Ovi, asa pe nepregatite (se pare ca a functionat surpriza). L-am gasit bine, optimist si cu chef de gratare, mici, frigarui si ciolan cu fasole, pe de o parte, si chef de condus, de mers cu bicicleta si de iarba verde, pe de alta parte. Eu zic ca e in parametri normali de functionare. Asa ca ne puseram la povesti pret de vreo doua ore, cu narile frematand a primavara. Si cum fiecare familie din propozitie poseda cate una bucata aparat foto, am facut la poze sa ne ajunga.
Avem si o poza cu un paharut de cafea. Smecheria e ca acea cafea la care am ''ramnit'' cu totii a fost luata de la automatul cu pricina din holul spitalului. Si numai cat se vede in imagine a picurat din aparat! Fara gluma! Cu alte cuvinte, ai dat 1 leu (10.000 d-aia vechi) si ai primit....nimic. Buna afacere! (nenumarate poze din alte unghiuri cu paharul cu cafea s-au facut de catre ceilalti prezenti la eveniment).
Mini-excursia ne-a prins bine tuturor, zic eu. Dar cum vorbaraia nu ne-a ajuns nici pe o masea, asteptam cu interes sa se termine sedintele lui Ovi, sa vina si Pastele nostru si 1 Mai-ul ''harnicesc'' (toate evenimentele pica aproximativ in aceeasi perioada). Fiindca putem iesi in sfarsit in formula aproape completa (ca lipsesc aburitii de Terbisti) la ''pascut'' de iarba verde si frigarui.

Sanatate si voie buna tuturor!!

Gastronomie

Iata un ciolan cu fasole veritabil! Gustos (de fapt foarte gustos) si relativ ieftin, made in restaurantul unei benzinarii de pe langa Saliste, asezat chiar in coasta tirurilor. E un adevarat chin sa te lupti cu ditamai portia, dar la sfarsit merita. Mai ales ca daca nu poti sa-l dovedesti pe loc, ti-l da la pachet (de pilda, Alex a mancat vreo doua zile din el :)))




Frigaruile sunt made in acasa. Cand si cand ne cuprinde nostalgia verii si a iesirilor la iarba verde si ca sa ne ostoim dorurile trecem la preparat de frigarui. Cu ceapa, cu multa ceapa.......

Si daca norii desi....

Cam asa se vad norii de la noi de la mansarda. Si sincer vorbind, zilnic vedem o alta ''fata'' a cerului si muntilor (in contrast evident cu terenul neingrijit si cu pubelele din imediata vecinatate a blocului). Asa ca cel putin 10 minute pe zi le petrecem cascand gura pe fereastra. La munti si la cer....

Iar am fost la teatru

Sambata am revazut ''Faust'' in regia lui Silviu Purcarete. Un spectacol impresionant cu peste 80 de actori, cu scene impinse la extrem, cu decoruri grandioase...ce sa mai! un spectacol intr-adevar muncit pana la cel mai mic detaliu. Se pare ca marea descoperire in materie de actori ar fi Ofelia Popii (foto), a carei interpretare a lui Mefisto a fost de-a dreptul profesionista. In plus, spectacolul a avut si o parte interactiva, astfel incat spectatorilor li s-a oferit sansa sa participe la dansul fantastic din Noaptea Valpurgiei....creepy....

....Si duminica am fost la o piesa de teatru inspirata dupa nuvela ''Nasul'' de Gogol. V-o recomand cu caldura! Povestea unui om care s-a trezit fara nas este redata intr-o geniala combinatie de teatru si muzica de cea mai buna calitate. Protagonistii, Ada Milea si Bogdan Burlacianu (personal il stiam din formatia ''Fara zahar''), ofera un spectacol de-a dreptul superb, plin de umor, ritmuri surprinzatoare, calambururi si siretlicuri lingvistice.

Din pacate, n-am gasit pe net decat un filmulet spre exemplificare:

http://www.youtube.com/watch?v=8MDu7bVaYtA


PS. Mi-a placut concluzia personajului principal: "Se poate trai fara creier / Ah, ce bine se poate trai! / Dar nu se poate trai fara nas...''

Nota: Evident, pozele nu ne apartin...

Rapsodii de primavara...de Valcea

In sfarsit a venit primavara, cel putin pe meleagurile valcene. N-am vazut niciodata un camp plin ochi de branduse pana acum. Foarte...primavaratica senzatia. Si fiindca primavara mi-aduce aminte si de ''radacini'', am postat si o imagine cu Oltul, ca sa-mi mai clatesc ochii.

Viata de caine

Eu zic ca asta e poza demna de Greenpeace! :))



Si uite asa stau comunitarii prin parcul Subarini. Ce-i drept, aceeasi astenie ne paleste si pe unii din noi la serviciu.

Din ciclul: Vin vremuri grele

Inainte sa va ganditi la cine stie ce, sa stiti ca batea un vaaant in ziua aia de te spulbera, din care cauza a zburat hartia din masina. De aceea ma aflu in pozitia de mai sus, infasurata la propriu in hartie igienica. Sa n-avem discutii!



De mica mi-a placut gimnastica ritmica...proba cu panglica. Fiecare cu ce-l doare.



Pe mine m-a convins!:)

Micul Paris?!?

Daca priviti cu atentie, pe acoperis, chiar deasupra reclamei cu Coca-Cola, este un nene care priveste cu oarecare plictis ''spectacolul vietii''. Scena s-a petrecut undeva prin...Bucuresti.


Acum inteleg de ce nu putea nenea sa se dea jos de pe acoperis. Cine stie care i-o fi furat bocancii in timp ce dormea...tz tz tz...ce chestie!

Busuiocul romanesc!

Aici e o chestie cu doua taisuri:
1) sunt mandra ca romanul nostru simplu din Ghilad a castigat un concurs international! Bravo, Costele! Succes pe mai departe (si..vorba ceea ''Ubi bene, ibi patria'')
2) sunt extrem de dezamagita de atitudinea contaranilor (adica a conationalilor) nostri. Cum naibii de ne dam mari acum ca ''e de-al nostru'', da' nimeni in tara asta nu i-a dat sansa sa se afirme?! Zicea nea Costel ca nu i s-a permis sa participe la un concurs in tara pentru ca n-avea nivelul de studii care se cerea. Normal, in Romanica tre' sa ai nivelu' de studii al lui adi minune, sorin pustiu', florin salam etc etc...

Gata!!!!!

Nu ma mai uit la stiri!

M-am uitat cu incapatanare si stoicism la stirile de pe Antena 1, Pro tv, Prima tv etc. etc. Evident, aceleasi subiecte, dar inversate ca ordine. Ce m-a dat gata cu adevarat au fost cele trei stiri consecutive despre trei cazuri diferite de familii de romi (sau rromi?!?) care s-au incaierat in mijlocul Bucurestiului sau prin alte parti mioritice. Vesnica problema: mireasa - obligatoriu minora - fuge cu altul, chiar daca " ma-sa si ta-su nu ma vrea, ca nu's ce are cu mine", iar mirele - asijderea de minor - ramane cu buza umflata si asmute intregul clan de BMW-uri, ''Mertzanuri'', sabii, furci, topoare asupra ''dusmanilor, manca-v-as!!!".

Ce nu inteleg eu: Cum e posibil ca reporterii scoliti - sper - pe bancile facultatilor de profil sa caute senzationalul intr-un astfel de subiect si sa ni-l descrie cu lux de amanunte?? As vrea sa le pot urla in ureche cat pot de suav: LASA-NE! Ca pe bune daca ma intereseaza... Asa ca m-am hotarat: nu ma mai uit la stiri. Astept sa inceapa Star Treck-ul din minut in minut...barem mai aud ceva engleza

Voie buna tuturor!

Prieteni si primavara

Panorama (''panarama'') Rasnovului...Si ce vant batea!!!!!!








Earmuffs...adica d-alea de urechi








Cum trecura Babele, le-am scos pe Camille si pe Amy (noua noastra cunostina ''made in America'') la plimbare prin draga noastra Romanie. La solicitarea lor expresa, le-am dus sa vada Castelul Bran, care, evident, era atat intesat de vizitatori incat n-am putut vedea mai nimic. Claustrofobia Camillei s-a declansat instantaneu, astfel incat a trebuit sa ne astepte in curtea interioara a castelului. Noroc ca am facut suficiente poze ca sa-i aratam si interiorul castelului. Din fericire, n-au fost atrase de chiciurile ''draculesti'', asa ca peste capitolul asta am sarit fara nici o remuscare.


Drept razbunare ca am fost inghesuiti la Bran (ca sa nu mai amintesc si chicotelile ''istete'' ale unora care au sesizat sunt turisti straini in preajma), ne-am oprit si la cetatea de la Rasnov, pe care eu n-o mai vazusem pana atunci. Liniste si pace! Peisaj minunat! Ne-am catarat peste tot, tragandu-le dupa noi si pe americance. In paranteza fie spus, Camille a fost la un pas de o entorsa destul de serioasa, intrucat am scapat-o din ochi o secunda, iar in secunda urmatoare era pe jos, frecandu-si genunchii si sorbind cu nesat din aparatul ala arhicunoscut pentru astmatici (ca-n filme, cum ar spune niste prieteni de-ai nostri...). Tre' sa recunosc ca m-am panicat un picut, gandindu-ma ca va trebui sa o caram in spate...


Oricum, una peste alta, a fost chiar frumos. Ne-am ales cu totii cu cate o pereche de ''earmuffs'', cum se zice pe la ei, si cu cate o floare, ca doar era 8 Martie. Iar acum, cand ma uit la poze, ai zice ca am nimerit o adevarata zi de primavara in toata regula. In realitate, toata ziua am suportat un vant mai mult decat salbatic, care era cat p-aci sa ne zboare la propriu. Cu tot cu americance...

Tot in saptamana Babelor (nu ca ar avea legatura cu vreunul din personaje) ne intalniram si cu Flavius - un alt viitor american. (De fapt, unul de-al nostru pana in maduva oaselor). No, sa ne traiesti! Ne pare rau ca n-a venit si Maria si ca n-am avut timp suficient de depanat povesti si amintiri (sunt sigura ca ti-am fi tras o bataie fenomenala la o partida de wist!!), dar n-au intrat zilele in sac.
Si nu in ultimul rand, ii tinem pumnii lui Ovi si Biancai, cu convingerea ca primavara va inflori curand si pe strada lor!
Va imbratisam pe toti si va dorim o primavara plina de lumina!

Pentru 8 Martie...

Stiu ca toata lumea a citit sau a auzit de atatea ori "De ce iubim femeile?" incat este deja un cliseu sa il citezi pe Cartarescu. Si totusi, pentru ca sunt femeie si pentru ca ''ne gadila placut urechile" aceste vorbe, am selectat cate ceva din atotcunoscutul si pomenitul text, drept dedicatie (ce-i drept intarziata) pentru toate fetele si femeile care se regasesc in descrierile de mai jos. (O sa ma gandesc si eu serios de ce iubim barbatii......:))

"Iubim femeile pentru ca (...) le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno.
Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles.
Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. (...) Pentru ca se trag din fetite.
Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. (...)
Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti.
Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. (...)
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine.
Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina.
Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute.
Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva.
Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor. "

Mircea Cartarescu