





Dupa lupte seculare, am reusit sa mai ajungem si noi pe la Episcopia din Valcea, cu tot cu prichindelul dupa noi. Si ne-a surprins placut faptul ca in sfarsit, in afara de unele manastiri de maici la care am tot cascat ochii cu admiratie, am gasit si aici un adevarat parc, curat si plin de flori si verdeata. Sau, cum se mai zice, o oaza de liniste. Plus o expozitie de icoane pe sticla, lemn etc. pictate de manutele copiilor din imprejurimi si vreo doi artizani care pictau oua de Pasti sub ochii trecatorilor. Ciudat, m-am simtit pentru o clipa ca intr-o tara europeana...