De 1 Mai, cu intarziere

e

Asadar, in ordine, primii care au iesit la iarba verde au fost gunoierii. Care, de altfel, ies in fiecare zi la picnic in spatele blocului nostru, imediat dupa ce si-au terminat trebusoara (uneori il inteleg pe Mircea Radu ''bre'' de ce voia sa se faca gunoier).
Noi am marcat momentul cu intarziere, si anume pe 2 mai, ca unii mai si muncesc de ziua muncii. Asa ca ne-am adunat cu mic cu mare la o frigaruie si la un gratarel, sa ne bucuram din plin de caldura de mai, de verdele aproape parguit al ierbii si de rasetele (si plansetele) copiilor. Ca de, acum suntem parinti!! :)

P-aci, pe colo

Dupa lupte seculare, am reusit sa mai ajungem si noi pe la Episcopia din Valcea, cu tot cu prichindelul dupa noi. Si ne-a surprins placut faptul ca in sfarsit, in afara de unele manastiri de maici la care am tot cascat ochii cu admiratie, am gasit si aici un adevarat parc, curat si plin de flori si verdeata. Sau, cum se mai zice, o oaza de liniste. Plus o expozitie de icoane pe sticla, lemn etc. pictate de manutele copiilor din imprejurimi si vreo doi artizani care pictau oua de Pasti sub ochii trecatorilor. Ciudat, m-am simtit pentru o clipa ca intr-o tara europeana...

De sarbatori

In sfarsit, e primavara, cu soare, cu pomi infloriti si cu oua de Pasti (la care ne-am chinuit anul asta mai dihai ca anul trecut, dar zicem noi ca a meritat). Asadar, uram tuturor Sarbatori Pascale pline de lumina, sanatate si liniste sufleteasca! Si moderatie la mancare ;)

Paste Fericit!

Hmm

Mergand asa, agale, pe strazile laturalnice ale Sibiului, in timp ce impingeam la carucior, am mai gasit o chestiuta: "Bate in geam tare Mitica". Scuze de calitatea pozei, dar mai sus de anunt era o fereastra, iar la fereastra se itise un cap de tanti mai in varsta si cu o privire cam artagoasa. Asa ca nu ne-a reusit din prima si nici din a doua. Din a treia incercare...n-am mai avut aparatul. N-am priceput inca daca mesajul ii e adresat lui Mitica sau e semnat de Mitica. Si de ce sunt cuvintele subliniate?!? Oricum, trecem zilnic sa vedem cine bate tare in geam...

Eu nu inteleg...

...care e faza cu cezariana. Scuze, dar ca proaspata mamica ma preocupa subiectul asta mai mult decat ar trebui, mai ales ca nu exista saptamana sa nu vad la stiri cate o chestiune oribila petrecuta in maternitatile romanesti. De la faza deja banala a incurcarii copiilor (mama naste o fetita si se intoarce acasa cu o frumusete de baiat), pana la gravida in travaliu care moare subit (si suspect) in liftul spitalului, paleta de accidente grave se imbogateste permanent.
Cel mai recent caz, de care cred ca a auzit cam toata lumea, e cel in care doctorii au fost nevoiti sa rupa bratul copilului pentru a-l putea scoate din pantecul mamei. De ce s-a ajuns aici? Pentru ca medicii au considerat ca nu e necesara cezariana la nasterea unui copil de aproape 5 kile!!
Revenind la oile noastre, mai bine zis la oaia mea: de ce fobia de cezariana? Nu trebuie oare femeia sa decida? Medicul ii expune avantajele si dezavantajele atat in cazul nasterii naturale, cat si in cazul cezarienei si, dupa un set de analize, hotarasc impreuna care e cea mai buna solutie.
Dar in spitalele noastre se merge pe ... incredere. Las' ca nu e chiar asa grav. Doar inainte nasteau femeile pe camp si nu le mai trebuia nici cezariana, nici epidurala, nici nimica.

In consecinta, cel putin in spitalul de aici, nu se face ecografie inainte de nastere (mie una nu mi s-a aplicat procedura) pentru a vedea starea fatului, greutatea etc. etc. , nu se face epidurala decat la implorari, iar cezariana ... daca ai noroc sa descopere la timp ca fatul e prea mare sau ca sunt diverse alte probleme. Vorba doctorului: ''dilatatie este, asa ca nastem in vreo 3 ore''. Asa am ajuns cu vreo 7 persoane langa mine in timpul nasterii, care se minunau la ce ''expulzie grea'' asista, deoarece copilasul a fost mai mare decat se prevazuse (pe pipaite).

Nu dau mai multe detalii sa nu sperii pe cele care vor sa nasca natural si ma intorc la copiluta mea, nascuta cu cordonul in jurul gatului, vanata la piele, cu umflaturi pe caput si aproape axfisiata, fiindca nu s-a gandit nimeni ca o cezariana ar fi fost mai nimerita si pentru copil, si pentru mama.

Nastere usoara!

Multumiri

Sambata pe 21 februarie am botezat-o pe Miruna (chiar de ziua de nastere a nasei ei :)). Cu ocazia asta, multumim tuturor celor care ne-au fost alaturi, incepand de la parinti pana la prieteni dragi, inclusiv celor care nu au putut veni, dar care ne-au trimis cate un gand bun si cate o urare de bine.

Asteptam cu interes sa mai auzim de botezuri cat de curand, ca mai sunt cateva tinere cupluri care sunt pe lista :)

De ziua Mirunei...

Ca sa fim plictisitori pana la capat, mai postam niste poze cu asta mica a noastra. Pe 11 februarie a facut o luna de viata, ocazie cu care a invatat sa tina biberonul singura :)...


...iar poza asta nu ne-am putut abtine sa n-o aratam tuturor. Uite asa cade fie-mea la datorie dupa fiecare masa inghitita mai hulpav decat lupul care mananca sarmale in ''Capra cu trei iezi''.

Si cam atat, ca subiecte noi nu avem deocamdata. Ca de crize, preturi de combustibil, ''crime de la ora 5'', becali, basesti si altele de genul ne-am cam saturat (mai ales ca vedem cam toate emisiunile in direct si in reluare pe la 3-4 dimineata cand o hranim pe asta mica). Speram sa revenim dupa botez cu altele mai diverse.
Sanatate tuturor!