Si eu cu cine votez?

Deci, ne plimbam si noi asa, pe centru, cand deodata ne opreste un nene cam dubios si ne infige in fata niste pliante electorale:

El (cu tarie): Ca sa-l votati pe d-nul Ioan Mircea Pascu!

Noi (indiferenti): Multumim...

El: Si va oferim bonus si un calendar cu Mircea Geoana!

Noi (plictisiti): Ihi

El: Sa va traiasca micuta...Ne vedem si la botez, nu?

Noi (usurati): Din fericire, s-a consumat evenimentul.

El: Aveti un pix?

Noi (banuitori): Nu.

El (dezamagit): Va dadeam un autograf, ca eu sunt si poet...

Noi (resemnati): Eh, altadata...

El: Dar daca nu aveti pix, va mai dau o brosura despre PSD.

Noi (pe punctul de a fugi, cu bratul plin de hartoage electorale): Multumim, la revedere!

Cativa pasi mai incolo, am trecut pe langa un cos de gunoi, unde fusesera aruncate n-spe mii de hartiute cu chipul angelic al fetei prezidentiale (vezi poza). Uite pe ce se duc banii!

Ce zisesi?

Poza n-are nici o legatura, dar exprima foarte bine ce parere am despre ''englezismele'' fortate din limba romana. Dupa ce zilnic suntem bombardati de expresii de genul ''am job-ul de vis , ''target-ul meu este sa...'', ''un nou brand...'', ''ce e trandy vara asta...'', "out fit de senzatie..'' etc, iata ce traducere au oferit reporterii ProTV: ''covorul rosu (cel de Hollywood, n.a.) este pur si simplu glamor (sic) !!!'' M-am putut duce linistita la culcare cu gandul ca orice roman devorator de stiri (inclusiv mamaia mea) a inteles perfect despre ce-i vorba...

Si totusi, chiar nu ne mai incanta deloc limba asta romaneasca?

Noaptea muzeelor de Valcea

In sfarsit am prins o noapte a muzeelor si in Valcea. Prin nu stiu ce miracol, s-a raspandit vestea si pe acolo, asa ca cele doua muzee mari si late (cel de istorie si cel de arta) au fost deschise pana noaptea tarziu. Mai putin Muzeul Satului, ca n-are posibilitatea sa primeasca vizitatori si noaptea (adica n-au alei, n-au stalpi de iluminat si alte d-astea). Dar cum am auzit ca nici muzeul din Bucuresti nu a fost deschis, i-am iertat pe valceni, mai ales ca micutul muzeu al satului e frumos, curat si cochet asa cum este.
Asadar, am vizitat Muzeul de istorie, aflat intr-un fel de renovare, Muzeul de Arta (gazduit de o superba casa cu o arhitectura deosebita) si Casa memoriala a lui Anton Pann (''fiul Pepelei cel istet ca un proverb"), unde primul lucru care ni s-a spus este ca in 1982 casa a fost translatata 38 de metri! In rest, atmosfera prietenoasa peste tot si uimire din partea paznicilor ca, desi nu e inghesuiala de pe lume, oamenii le calca pragul.

(Primele doua poze nu ne apartin, ca cele pe care le avem sunt facute pe noapte si nu se vede bine)

Ce ne mai incanta ochiul

Floricele de primavara,


Apus de soare (apropo de asta, am vazut un reportaj la teveu despre palatele rromilor. Aveau unii in ditamai holul un ditamai soarele de plastic sau de nu stiu ce, luminat cu neoane, ca sa imite apusul. Ca cica au auzit ei de unul, Delavrancea, care a zis ceva de un Apus de soare, si s-au gandit sa aiba si ei in casa asa ceva....)



Pomi infloriti,

...lacul din muzeu,

...casuta din povesti,

...liliac alb,

....liliac mov,

... si bineinteles, Miruna :)

De 1 Mai, cu intarziere

e

Asadar, in ordine, primii care au iesit la iarba verde au fost gunoierii. Care, de altfel, ies in fiecare zi la picnic in spatele blocului nostru, imediat dupa ce si-au terminat trebusoara (uneori il inteleg pe Mircea Radu ''bre'' de ce voia sa se faca gunoier).
Noi am marcat momentul cu intarziere, si anume pe 2 mai, ca unii mai si muncesc de ziua muncii. Asa ca ne-am adunat cu mic cu mare la o frigaruie si la un gratarel, sa ne bucuram din plin de caldura de mai, de verdele aproape parguit al ierbii si de rasetele (si plansetele) copiilor. Ca de, acum suntem parinti!! :)

P-aci, pe colo

Dupa lupte seculare, am reusit sa mai ajungem si noi pe la Episcopia din Valcea, cu tot cu prichindelul dupa noi. Si ne-a surprins placut faptul ca in sfarsit, in afara de unele manastiri de maici la care am tot cascat ochii cu admiratie, am gasit si aici un adevarat parc, curat si plin de flori si verdeata. Sau, cum se mai zice, o oaza de liniste. Plus o expozitie de icoane pe sticla, lemn etc. pictate de manutele copiilor din imprejurimi si vreo doi artizani care pictau oua de Pasti sub ochii trecatorilor. Ciudat, m-am simtit pentru o clipa ca intr-o tara europeana...

De sarbatori

In sfarsit, e primavara, cu soare, cu pomi infloriti si cu oua de Pasti (la care ne-am chinuit anul asta mai dihai ca anul trecut, dar zicem noi ca a meritat). Asadar, uram tuturor Sarbatori Pascale pline de lumina, sanatate si liniste sufleteasca! Si moderatie la mancare ;)

Paste Fericit!