Inca una si ma duc

Ieri ne plimbam pe centru. Prin Piata Mica. Pe langa Podul Minciunilor, in fata galeriilor de arta (parca asa se numesc, nu?) stau pe scari palcuri de copii si tineri. La povesti, desigur. Focalizez pe un grup format din trei fete si un baiat - mai mult ca sigur inca de varsta gimnaziului.
Ma cuprinde imediat nostalgia: asa eram si noi pe atunci, stateam de vorba ore intregi cu prietenii sau colegii, fetele se distrau pe seama baietilor (si invers), se spuneau bancuri, ne luam la 'misto' si radeam de ne imprastiam.
Tot cu ochii la ei, il vad pe baiat - un copil destul de mic de statura care cu siguranta ca inca n-a facut cunostinta cu lama de ras - cum se repede si o saruta pe una din fete. Destul de experimentat, zic eu...Na, acum, asta e, in zilele astea, copiii sunt mult mai precoce. Ce sa-i faci...acum cativa ani, cand eram noi ca ei, un pupat pe obraz era subiect de barfa saptamani intregi...

Mai trag un pic cu coada ochiului. Lucrurile par sa fi revenit pe fagasul normal. Se rade si se glumeste iar. Hopa! Baiatul are o cutie de bere in mana. Si fetele la fel! Fiecare cate una! Cu alcool!! Tuspatru sorb fericiti cate o gura...destul de des, dupa parerea mea (eu, care n-am reusit niciodata sa beau o bere intreaga....)

Eu stiam ca este interzis sa se vanda alcool minorilor. Mai mult, nici adultii n-au voie sa bea asa, pe strada, decat in spatiile special create pentru astfel de activitati. Oare nu miros a bautura cand se duc acasa? Oare parintii nu vad nimic ciudat in comportament?

Copiii cu berea se iau la o intrecere de scuipat. Deosebit!! Dupa care se ridica si pleaca, razand zgomotos si calarindu-se unul pe altul. Fiica-mea se joaca ''cucu-bau'' cu bunicul.

Pe mine ma ia cu lesin...

Copilarie

Mi-e dor de copilarie. Acea copilarie frumoasa, lipsita de griji, cu multimea de mofturi copilaresti, cu prietenii cu care azi ma intelegeam de minune (o zi da, una ba, in functie de cum ne mergea la joaca), cu desenele animate pe sponci pe care le vedeam o data pe saptamana (aproximativ 10 minute), mi-e dor de diafilme (!! le mai tineti minte?), de strigatele parintilor "Hai la maaasaaa!!!'" si vesnicul raspuns "mai stau un piiiiic" sau "nu mi-e foaameeee", de fascintia pe care o aveam pentru animalute de tot felul (pana acum cateva saptamani n-am vazut niciodata pe viu un paun cu coada rasfirata, decat la televizor sau in poze), de taraitul de la usa si de vocile subtirele "sar'mana, il lasati pe cutare sa vina p-afara??", de povestile de la pickup, de jocurile de la ''banca din fata blocului''.

Voua nu vi se face dor?

FITS 2011

Normal ca nu puteam sa omit sa postez cateva poze de la festivalul de teatru de anul acesta. Desi am alergat cu sufletul la gura in fiecare dupa amiaza ''down town'', cum zice fiica-mea, am impresia ca am vazut mai putine spectacole de strada (ca alea din sali sunt inaccesibile deocamdata pentru noi), comparativ cu anul trecut. Cred ca nu ne-am sincronizat prea bine. Oricum, ca in fiecare an, festivalul de teatru e ca o oaza de relaxare si o modalitate de a-ti ocupa timpul (si mintea) cu altceva decat cu problemele crizelor in care ne scaldam zilnic. Am ascultat muzica buna, ca de fiecare data, ne-am distrat pe la diverse reprezentatii comice si nu numai, ne-am simtit bine in mijlocul torentelor de vizitatori/spectatori, si, judecand dupa sunet, am apreciat pozitiv si artificiile (vizual, nu ne putem pronunta...)
Din fericire, se pare ca seria spectacolelor continua. Nu stiu cu ce ocazii, dar nici nu conteaza. Si ca sa fac publicitate corului Caedonia, luni, 13 iunie, ora 19, sala Thalia - este seara Mozart!! (gratis, by the way).
Vom fi si noi acolo...in public, desigur...:(

Si apropo, ce faceti vara asta?

Nu mai zic...

Zilele astea am vrut sa scriu cate ceva despre super-emisiunea adoptata de la altii (cu intentii bune, desigur) referitoare la talentul romanilor. Care exista, pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale. Dar cand am vazut ca romanii au talent, dar habar n-au sa voteze, m-am enervat din nou si am renuntat la orice prezentare de opinie pe blog. Plus ca am stat pana tarziu in noapte sa urmarim deznodamantul. Ne asteptam, fireste, sa nu fie cel pe care mizasem, dar nici chiar asa, adica cel mai cel dintre toti talentatii sa fie un adolescent tip Eminem (desi fooaarte departe de original), cu o poveste sociala.
Insa,intrucat nici noi si nici ceilalti indignati din cercul nostru de cunostinte (la fel ca multi altii, cel mai probabil) nu am pus mana pe telefon sa votam (ca e cam scump, ce-i drept), n-avem de ce sa cartim acum. In stilul nostru mioritic (mai avem si alte stiluri specifice, dar nu-mi vin acum, la repezeala), ne-am dat cu parerea, am comentat, am vociferat, am criticat, iar de ales au facut-o altii. Oare asa a mers si votarea politicienilor? Hm...
Drept urmare, ca sa nu las postarea fara o poza, afisez una de aseara, de la ziua unui prieten. Cu copii...ca asta ne doare cel mai mult.

Paste Fericit!

A venit (si a si trecut) Pastele si anul asta, cu tot tacamul: lumina Invierii, oua, mancare cat cuprinde, iepurasi, pomi infloriti (n-avem inca poze) si voie buna. Asadar, cum se spune, cand o fi mai rau, asa sa ne fie.
Va uram sanatate tuturor si sa va bucurati de Sfintele sarbatori pascale.

Catre BV 77 LUS

Ne-am nimerit impreuna pe aceeasi strada. Erai un BMW frumos ca din revistele de specialitate, cu o culoare cameleon (verzui-maronie) care iti lua ochii de departe. Ne-am tinut un pic dupa tine, scotand sunete sincer admirative. Cand deodata vedem ca incetinesti in plina strada sibiana a Cisnadiei. Usa din dreapta-fata se deschide suav si o mana de gen nedefinit arunca o cutie de carton goala (probabil de ceva dulciuri sau servetele, nu ne-am putut da seama exact), care se rostogoleste dezamagita spre marginea caldaramului. Nu era nici un cos de gunoi prin preajma, dar asta nu a contat pentru tine. De la inaltimea ta, poti sa arunci orice si oriunde, ca nimeni nu se supara...

Ne-ai lasat un gust profund amar si o dorinta de nestapanit de a trece cu varful cheii de-a lungul si de-a latul portierelor. Dar ne-am pierdut in norul de praf pe care l-ai ridicat in urma ta...

Nu-i nimic...se va gasi cineva care sa faca curat dupa tine. Si speram ca ne vom mobiliza cat de curand, noi ceilalti, sa curatam strazile de d-astia ca voi.

Sus la munte

Am fost (mai de mult, ce-i drept) la munte la Paltinis. Spre incantarea fiica-mii, pe care abia-abia am smuls-o din mijlocul schiorilor.
Am descoperit si o partie noua de schi, inclusiv una pentru micii incepatori (asa ca mine :)). Daca as fi fost o impatimita a sporturilor de iarna, cu siguranta m-as fi inghesuit si eu putintel printre specialisti (care, intre noi fie vorba, aveau o medie de varsta indecent de mica, in comparatie cu noi...). Poate la anu'...