Cu Garfield, motanul preferat, prin mall...Ce sa mai zici?!

Noaptea Muzeelor. A trecut ceva timp de cand am petrecut-o in Sibiu. Toate muzeele au fost pline, asadar atmosfera a fost extrem de normala si de placuta (exceptand caldura dinauntru). E minunat sa vezi cum oamenii reactioneaza pozitiv si participa efectiv la un astfel de eveniment, fie numai si pentru a ''marca momentul''. Bineinteles, la un moment dat a plouat torential... Si, din auzite, au fost compromise multe alte actiuni interesante care urmau sa aiba loc in aer liber. Chiar si asa, abia astept Noaptea Muzeelor de la anul.

Si ne-am intors la pictat...De data asta am scapat fara pete.

Iata si ''produsul finit''! Saptamana viitoare incepe Festivalul de Teatru. Bring it on!

Ziua Familiei

Nu stiu cum de mi-a scapat informatia ca pe 15 mai se sarbatoreste ziua familiei. Sau poate ca pana acum nu i-am dat importanta. Cert e ca anul asta niste oameni care cunosc - prin prisma profesiei pe care o au - cat de mult conteaza Familia pentru fiecare dintre noi, au organizat in Piata Mare din Sibiu o actiune extrem de bine-venita, menita sa ii determine pe doritori sa se distreze in familie, de la mic la mare. Bineinteles ca n-am lipsit nici noi. Nici cei mici, nici cei mari din familie, plus gasca de prieteni. Si pe toti ne-a chinuit talentul pe de-a randul, ba la gimnastica, ba la pictura, ba la facut de poze s.a.m.d. Mie mi se pare ca astfel de actiuni incep sa fie ''puse pe tapet'' din ce in ce mai des. Nu pot decat sa ma bucur.

PS. Stie cineva cu ce pot fi scoase petele de culori (acuarele) de pe haine? In afara de solutia cu foarfeca....

La multi ani, Miruna!!!!

Am facut trei anisori! Multa sanatate tuturor!

A inceput scoala!!

Uitasem de marele eveniment. Asta pana cand m-am urcat in autobuz dis-de-dimineata. De obicei, autobuzul e plin la orele matinale. Plin de pensionari, plecati pe racoare, sa nu-i apuce canicula pe la cozi de contribuabili.

Si astazi era plin de pensionari. Si de elevi (liceeni). Pensionarii stateau in picioare. Elevii (majoritatea baieti) - labartati pe scaune, ascultand manele la telefon, cu volumul la maxim, ca sa auda toti calatorii.

Macar dialogurile s-au mai schimbat. In loc de "Cat mai ai, draga, pensia?", azi mi-am delectat urechile cu altceva: "Pe cine ai diriga?" "Pai, n-o mai avem p-aia..."

Sa aveti spor(uri) in toate

La MAE s-a decis: angajatii sunt nemultumiti de conditiile improprii de lucru, as spune chiar inumane. Mult stres, mult zgomot, multe dosare (vechi) si, drept urmare, mult praf si un numar infinit de acarieni. Asta fara a socoti antenele si parabolicele care emana tot soiul de radiatii cauzatoare de boli necrutatoare, boli care cu siguranta se lipesc ca raia de omul care trudeste, mai ceva ca un miner, in birourile din MAE. Asadar, oropsitii primesc sporuri! Grase. Pentru a putea lucra eficient.

Acum sa o luam pe rand:
-stresul - e de inteles. Misiuni diplomatice, responsabilitati de tot felul, pregatire psihologica, etc. Mult mai mare decat cel al unui chirurg care trebuie sa fie atent sa nu omoare pacientul.. Concluzie: spor justificat.
-zgomotul - mai mult ca sigur ca e vorba de cel stradal. Solutii? Disciplinarea si educarea soferilor, astfel incat sa nu mai abuzeze de claxon si sa nu ambaleze motorul prea tare atunci cand trec prin fata ferestrelor MAE. Trecatorii sa mearga in varful picioarelor si sa vorbeasca in soapta. Copiii sa nu mai planga fara motiv bine intemeiat. Iar angajatii in cauza, deja stresati, sa inchida geamurile (termopane, cel mai probabil).
Cu siguranta ca institutia e construita in cel mai zgmotos loc posibil si anume pe o strada bucuresteana aidoma cu multe altele din capitala sau chiar si din alte orase. Cu siguranta e mai mult zgomot decat intr-un aeroport. Din nou, sporul e justificat.

Tot la acest capitol, ca o paranteza fara importanta, mentionez ca in universitatea noastra se lucreaza de 8 luni in zgomotul facut de datul gaurilor in pereti si al renovarilor interminabile. Si intr-un praf imposibil de curatat. Ceea ce ma duce la urmatorul punct:

- lucrul cu dosare, si implicit cu acarienii invizibili care misuna pe si prin hartii. Groaznic si teribil de vatamator pentru sanatate. Sanatatea angajatiilor MAE. Regret sa spun, dar au dreptate. Se pune mana pe dosarul prafuit, se ling foile cu degetul inmuiat in saliva (transfer de e-coli), apoi, dupa cum am vazut la fiica-mea, se baga involuntar degetul in nas, in urechi, iar aceleasi maini nespalate freaca ochii obositi si inrositi de praf.

Pentru ceilalti functionari din majoritatea institutiilor de stat nu se pune problema unui astfel de spor, desi dosarele, unele vechi de ani intregi, tapeteaza cu seninatate pereti intregi, iar angajatii au buricele degetelor atrofiate de atata intors la pagini. De ce nu se pune problema? Simplu: acarienii ii cunosc si sigur nu o sa le faca nimic. Au destule victime in MAE.

Spor justificat! Propun sa strangem si noi cate ceva pentru saracii diplomati.

La mare

In sfarsit, am ajuns, mai bine zis am gonit anul asta la mare (la bulgari) cu tot cu copil si vecini (si copiii lor). Cu viteza peste limita in special pe autostrada bulgareasca, incercand sa ne tinem dupa insotitorii nostri. Cu putin noroc, nu ne-a prins nimeni pana la destinatie, si anume Sunny Beach. Unde a fost foarte frumos (si indestulator, din punct de vedere al mancarii, fiindca asta ma durea cel mai mult), dar cam scurt. Numai cinci nopti.
Or'sicat, am dedulcit-o pe Miruna nu numai la plaja, nisip si apa sarata a Marii Negre, dar si la parcul de distractii, plimbare cu trenuletul, cu bicicleta (aia cu patru roti, specifica statiunilor), discoteca, si altele.
Dupa ce am ajuns acasa, diversi ne-au intrebat cum a fost si daca am patit ceva. Le-am zis ca nu, totul a fost in buna regula, oamenii destul de primitori, camera de hotel acceptabila, mancare foarte buna, plaja curata, fara topless-uri si fara mizerie, loc de parcare din bunavointa personalului hotelului, etc etc. Unii s-au mirat si au inceput sa ne povesteasca despre cunostinte care au avut o gramada de probleme pe-acolo, de la furturi de masini, pana la furturi de organe de la copii!

Peste cateva zile, la stiri, aflam ca la un hotel cam din aceeasi zona s-a furat masina unui roman din parcarea cu plata a cladirii gazda. Omul a petrecut si cateva ore in arestul politiei fiindca a facut scandal ca i s-a furat masina. Povestire cu final nesolutionat, inca. Plus atentionarile presei noastre, cum ca bulgarii ''au stofa de hoti, mai ceva ca romanii''. Mi-e greu sa cred ca sunt mai ceva ca noi, dar eu m-as bucura daca si litoralul nostru ar fi macar ca al lor. Pe jumate.

Pana la anul ne interesam sa vedem care sunt modelele de masini preferate de hotii bulgari. Daca Dacia noastra nu e in top, atunci revenim.

Bani aruncati

Pe Valea Oltului s-a reparat drumul. Din nou. Asa ca s-a stat la coada, corespunzator, timp de vreo cateva saptamani la rand, pana cand s-au decis, la un moment dat, sa interzica masinilor mari sa circule pe traseu intre orele 12 si 20. Bineinteles, si noi am avut placerea de a trece prin zona de vreo cateva ori inainte de a se lua masura asta menita sa fluidizeze traficul, cum se zice in limbajul de lemn al rutierilor. Nici n-a durat mult. Vreo ora jumate-doua.

Ultima data cand am stat la coada, asteptarea ne-a fost rasplatita. Am gasit bani!!! Eurocenti aruncati in santul de pe marginea drumului, folosit indeobste pentru colectarea diverselor gunoaie aruncate de soferii trecatori prin civilizatie. Dintr-o ochiada am calculat si am ajuns la concluzia ca daca o puneam pe Miruna sa-i adune, strangeam aproximativ un euro jumatate.

Ne-am lasat pagubasi, mai ales dupa mutra fiica-mii, deloc politicoasa, desigur copiata cine stie de pe la cine. Am auzit ca se apuca de facut autostrada Sibiu-Pitesti. Cu forta de munca din China. Vom fi cu ochii in sapte pe marginea drumului sa vedem ce mai gasim..