Revederi

Am uitat sa va spunem ca am reusit sa vedem si turnul din Pisa (care e inclinat rau, parerea mea!). Nu l-am vizitat din motive de zgarcenie, fiindca urcatul in turn insemna suma de 15 euroi, adica exact cat am platit ca sa vedem Vaticanul (si facuram paritatea si ajunseram la concluzia ca mai bine il vedem de afara...)
In schimb, oraselul Pisa este o bijuterie. Pe cat era de asaltat de turisti, pe atat era de pasnic si linistit. In plus, am descoperit cu emotie ca e si foarte aproape de mare, fapt pentru care ne-am si deplasat pentru o baie rapida la o statiune din vecinatate. Unde pe un petec de nisip de cativa metri ne-am intalnit cu o gramada de romani. Care, initial, ne-au salutat, de voie de nevoie, in dulcele accent italian. Dupa cinci minute de conversatie, si-au dat drumul la vocabularul neaos de genul ''ce dreacu' sa-i faci'', ''dreacu' stie'' si alte dracii din astea (cica din Targoviste erau dansii..) Intr-o juma' de ora am aflat tot ce se putea despre familia stabilita de 6 ani pe meleagurile latine. De la bune, la rele. Si sa mai zici ca romanii nu sunt deschisi!

Ultimul popas - de numai cateva ore - a fost la Venetia, unde ne-am revazut cu Alina si Obi. (Multumiri inca o data pentru ospitalitate, si promitem sa revenim cat de curand!) Ii pupam si ii imbratisam din Sibiu si le uram o vara bogata!