Orasul meu - Partea a II-a

Ramasesem datoare sa spun cateva vorbe si despre Sibiu, orasul in care traiesc de ceva timp. Mai precis de 9 ani. Noua ani in care au avut loc o multime de schimbari, atat in viata mea cat si in viata orasului.
Imi amintesc cat de dezamagita am fost de Sibiu in primele luni: mi se parea pustiu, mult prea tacut, cu oameni mandri si inchisi. Si unde mai pui ca nu gaseam pateurile cu branza de care mancam acasa, toata lumea zicea ''ora doi'' si ''la cat îi?", nu gaseam nici o alimentara deschisa sambata si duminica, mi se rupeau umbrelele la fiecare vant mai puternic si alte necazuri din astea. Evident, totul avea sa se schimbe in bine p-aci pe colo: orasul a prins viata incetul cu incetul (si o data cu el si eu), nu mi se mai pare de mult pustiu si tacut, iar oamenii sunt ca peste tot, si mai buni si mai aspri, si mai simpatici si mai seriosi etc. In plus, gasesti alimentare deschise si sambata si duminica, iar pe centru, slava Domnului, sunt la gogosi cu si fara glazura, la clatite si la covrigi de toate neamurile la orice ora din zi. (Pateuri cu branza ca acasa tot n-am gasit, dar deja mi-a trecut pofta de ele, oamenii inca mai zic ''ora doi'', iar eu inca mai folosesc cu mandrie perfectul simplu, grefat pe un accent ''ardelenesc'' copiat pe care incerc sa il controlez din cand in cand...dar nu mereu, pentru ca vorba sibiana mi-a fost simpatica de la bun inceput.)
Asa ca acum, iacata-ma-s sibianca cu acte in regula, maritata si cu copil! Dincolo de toate amanuntele astea personale, obiectiv vorbind, Sibiul a evoluat foarte mult in 9 ani (si putea sa mai evolueze muuult si bine, dar, de! ca la noi...) Toata lumea stie ca a fost Capitala Culturala Europeana in 2007 si prilej de lauda pentru tot localnicul. Din fericire, se pare ca evenimentele culturale nu s-au oprit aici. In fiecare an, Sibiul inseamna Festivalul de Teatru, Festivalul de Jazz, Festivalul de Film, Festivalul Medieval si alte fest-uri pe care nu mi le amintesc pe loc. Daca esti in Sibiu si n-ai prins o astfel de perioada ''de foc'', tot gasesti o piesa de teatru sau un concert la filarmonica (din fericire, aveam parte de asa ceva si in oarsul natal, dar nu asa de des ca aici) sau un muzeu de vizitat din multele existente sau un concert in Piata mare, o expozitie pe undeva, niste zile americane de sarbatorit (cum se intampla chiar acum...) si asa mai departe.
Si cum lista de ''What to do'' poate sa continue mult si bine, nu pot decat sa va spun cu cea mai mare sinceritate ca Sibiul este unul dintre orasele din tarisoara asta care merita vizitate. Macar in timpul unui festival ;) si macar o data la cativa ani.
Voi posta cateva poze in sprijinul celor mentionate mai sus, fiindca din fericire, fie-mea s-a comportat ca un copil cuminte si am putut sa o caram dupa noi pe la manifestarile (de strada) ale festivalului de teatru de anul asta. Asa ca avem dovezi!!