Esenta cantecului popular romanesc

Zilele trecute butonam alene telecomanda si ma opresc, din ratiuni inca nedescoperite, pe postul Favorit. Ala cu muzica populara, dupa care nu ma dau (deloc) in vant. Si aud un cantec de-al nostru, popular, neaos, cum vreti sa-i ziceti, cu text uimitor de (s)explicit. Las' ca de ''Ana, zorile se varsa, lasa-ma sa plec acasa la copil si la nevasta'', am mai auzit. De cantec de pahar, voie-buna, socri, nasi, betii, iubiri prin capite, cu jintita si cas la gura (!!) iar am auzit.

Dar cantecul asta era despre cat de iubarete ( a se citi infidele) sunt nevestele de romanasi. Hai ca nici aici n-ar fi buba, dar mergand mai departe cu analiza (stilistica) a textului, am descoperit cu stupoare ca romancele sunt lesbiene! Nevasta principala din text zicea ca se duce la preot pentru spovedit...dupa care se razgandeste si intra in pat cu preoteasa, ca aceasta din urma stie mai multe si o poate invata si pe ea. Pacat ca memoria nu ma ajuta sa reproduc nici macar doua versuri. Oricum, am stat cu gurile cascate mult timp dupa terminarea acordurilor vesele...Oare sa fie cantecul asta din mosi-stramosi? Sau poate e o transpunere in termeni folclorici a hitului ''I kissed a girl and I liked it''. Asta si pentru cei care nu vor sa asculte si alt fel de gen muzical.

Si totusi, cine autorizeaza sa se cante asa ceva la ore de audienta crescuta, pe un post de televiziune care isi propune sa promoveze folclorul romanesc (intr-o tara predominant ortodoxa, unde preferintele sexuale sunt inca tabu-uri pentru multi)? Nu-s suficient de murdare - gramatical si moral- manelele? Uite ca nu... Dar pana unde se poate merge? (Ha ha ha ha, domnule, pana unde nu va asteptati...)

Fata draga, nu fi trista!

Nici unul din mesajele optimiste ale cantecelor ei n-a putut-o aduce pe linia de plutire...Cum adica Madalina Manole s-a sinucis de ziua ei?!?


Restul e tacere.

La expozitie

Acum vreo doua saptamani am reusit, in sfarsit, sa mergem si noi la o expozitie de catei, spre deliciul celui mai mic membru al familiei. Pe o caldura matinala ingrozitoare (de sa scoti limba de-un cot), am dat o raita printre corturile special amenajate pentru patrupedele coafate, stilizate, alintate, tunse, ferchezuite etc. si i-am trecut pe toti in revista: de la mic la mare, de la slab la rotofei, de la sarmos la latos (precum Zdreanta cu ochii de faianta), de la pasnic la bataios si asa mai departe.

Concluzia: cand vom avea casa si curte, ne luam si noi un exemplar canin! Si unul felin...

Remember...

Englezii -fotbalisti hiperbolizati. Foarte simpatici, mai ales pentru pustimea adunata pe pietonala. Reactia fiica-mii a fost rasu'-plansu' (rasete cu lacrimi in ochi de frica sa nu-i faca ceva vreun urias...)


Nelipsitul Marian Ralea a intretinut atmosfera din parcul Subarini pentru vreo trei ore bune, antrenandu-i pe copilasi in jocul de-a basmele. Interactiv si amuzant, deci educativ.


Minerii de la Rosia Montana. Care nu ne-au mai palcut cand am aflat ca sustineau ''proiectul Rosia'', de exploatare pe baza de cianuri si alte cele, precum si transformarea Rosiei intr-un ''oras modern'', cu vile lipsite de personalitate, in detrimentul frumusetilor naturale ale zonei. Ma rog, asta e parerea noastra. Oricum in tarisoara asta a lui voda prin loboda se face tot ce vrea voda (a se citi base)...

Francezii mai mult decat simpatici si foarte talentati (Fanfare en Petarde, parca....nu stiu daca am pus bine e-urile finale, ca nu prea stiu sa scriu frantuzeste). Or'sicat, pe ei i-am vizionat de trei ori!! Si nu ne-am plictisit. In plus, Miruna a adormit foarte bine (in carca lui tata-su) pe ritmurile lor, de altfel destul de zbuciumate.

Alti englezi (Cockney Awkestra, parca le zicea). Simpatici.

Nu-mi aduc aminte cine sunt cei de aici, dar de vazut am mai vazut acrobatii din astea. Ba inca unele si mai si.

Din nou englezi (The Flying Butresses). Doi batranei veniti din Oblivia ratacind pe strazile lumii moderne, impreuna cu tot calabalacul lor de lucrusoare, amintiri, tabieturi, zambete, politeturi si umor tipic englezesc! Nota 10 de la noi.

Si in fine, spaniolii foarte galagiosi, dar de efect. Ultima seara a festivalului s-a incheiat cu un concert Zdob si Zdub (fain) si cu focuri de artificii, ca de obicei. Dupa zgomotul pe care l-au facut, am dedus, printr-o logica imabatabila, ca focurile au fost memorabile. De vazut, nu le-am vazut, ca eram deja in pijamale, de straja Mirunei :)


Concluzii seci:

Festivalul de Teatru de la Sibiu, 2010. Fuse si se duse. De data asta am vazut prea putine, fiindca spectacolele de pe centru se reluau in fiecare zi cam pe la aceleasi ore. Asa ca am reusit sa-i vedem pe unii de vreo trei ori, iar pe altii deloc. Poate la anul vom fi mai norocosi si vom prinde si ceva bilete la spectacolele ''cu intrare''. Una peste alta, reprezentatiile pe care le-am vazut au fost interesante, reconfortante, simpatice, abstracte, hazlii si de tinut minte.

Alex

La multi ani, cu sanatate!!!! Restul urarilor... le facem prin viu-grai.

Cu drag, fetele

Doua gume de mestecat si o pastila

Azi s-a votat motiunea menita sa impiedice taierea salariilor bugetarilor (dezmatatii astia de bugetari!!) si pensiilor. Tot azi a si ''picat'' aceeasi motiune, cu o majoritate de voturi pentru.
Fain, nu?
Nu! Cel mai fain a fost cand la numaratoarea bilelor din urna de ''pro motiune'' s-au gasit doua gume de mestecat si o pastila!!!! Vai, ce ne-am mai distrat!!! Ce umor debordant! Ce inteligenta sclipitoare!! Ce minunat!! Cum s-or mai fi amuzat ei, farseorii astia trei, inghesuiti intr-un colt luxos al Parlamentului, in timp ce urmareau expresiile tumefiate ale celor care au descoperit gluma fantastica de care numai niste capete stralucite de parlamentari putea fi ...scoasa (imi vine alt verb in minte, dar nu-i frumos...) Cum s-or fi vorbit ei dinainte precum ciobaneii aia lacomi din Miorita sa ''le-o coaca'' astora care vor ei sa dinamiteze hotararile tatucului lor. Si cum prapaditii ceilalti - lipsiti de orice simt al umorului si de beneficiile materiei cenusii - stateau tot ca ciobanul din Miorita (de data asta ala visator, cu nunta) si se gandeau ca deh! asta e, ce sa-i faci...ca tot nu le putem lua caii de la bicicleta...
Deci, cum ziceam, ce ne-am mai distrat si noi, acasa, cand am inteles - a mia oara - ce oameni ne conduc. Cum e posibil sa faci un asemenea gest in toiul unei fierberi generale? Cum e posibil sa iti bati joc pe fata de un popor intreg? (ah, ce intrebare stupida!! Doar nu e pentru prima oara..) Nu era oare mult mai civilizat sa se abtina de la vot? De ce au tinut mortis sa-si bage picioarele in absolut tot ce inseamna lucru serios, decizii hotaratoare de destine, oameni pe care ii reprezinta si de pe urma carora mananca (bine) ei cu tot neamul lor(a nu se interpreta neaparat ca injuratura...)?!?
Pacat ca nu se va afla niciodata cine sunt cele trei puslamale cu pretentii de oameni ai parlamentului unei tari (fie ea si Romania noastra primitiva). Si chiar daca s-ar afla, sunt convinsa ca ar face o moaca de nepasare crasa in fata camerelor de luat vederi si ne-ar zice in mod diplomatic ''hai, ia mai dispareti din fata mea, ca ma plictisiti!'' Eu una le urez sa se inece intr-o zi, iremediabil, cu exact ce au bagat ei in urnele alea.
Pe de alta parte, sunt curioasa cat de ofensati s-au simtit romanii cand au vazut in direct gramada de respect pe care le-o poarta alesii lor. Probabil ca prea putini au sesizat flegma bine tintita de trei dintre cei mai de rahat vagabonzi din parlament. Ma gandesc ca erau ocupati cu campionatul mondial de miuta si cu drama in n-spe acte referitoare la datoria lui Mutu. Saracu' Mutu, uite ca n-are de unde sa plateasca 17 milioane de euroi, si noi, bugetari egoisti si imbuibati, ne plangem ca ne taie 25%. Sa ne taie si sa le dea lui Mutu!! Saracu' de el....

Dupa 10 ani

In mijlocul crizelor economice, in valtoarea tornadelor politice, a grevelor, a ''dezmatului bugetar'' si a nemultumirilor cauzatoare de atacuri de cord, iata ca se mai intampla si cate ceva pozitiv.

Am asteptat intalnirea de 10 ani de la liceu cu sufletul la gura. Ii innebunesc pe toti din preajma mea de cel putin doi ani cu trebusoara asta. Si in sfarsit s-a intamplat: pe 29 mai 2010, fosta clasa a XIII-a B, profil Pedagogic din Ramnicu Valcea si-a strans trupele dupa un deceniu de haladuiri prin diverse colturi ale tarii si ale lumii.

Ne-am regasit aproape cu totii (inclusiv singurul baiat - acum barbat insurat si cu copil - care a suportat timp de 5 ani peste treizeci de fete in jurul lui). Un pic mai maturi si mai ''trecuti prin viata'', cu o multime de povesti gata de impartasit, veniti din diverse colturi ale tarii si nu numai, cu sau fara copilasi (produse ale muncii din ultimul deceniu:) ), ne-am intalnit de parca ar fi trecut doar o vacanta de vara peste noi. Ne-am amintit de toate glumele, pataniile, ''facutele'' si ''nefacutele'' din timpul liceului, am spus inca o data ''prezent!'' la strigarea catalogului, am revazut profesori dragi, am varsat o lacrima pentru cei care nu au mai raspuns apelului si ne-am despartit din nou cu promisiunea ca ne vom revedea mai curand decat impune cutuma.

Am fost placut surprinsi sa descoperim ca profesorii isi amintesc de noi in detaliu (la vremea liceului, unele detalii nu pareau amunzante.... acum, insa, da!): de la dracoveniile pe care le faceam in clasa (si eram clasa de fete, cu una bucata exceptie) sau chiar si in afara clasei, pana la chestiunile la care ne pricepeam fiecare si care, la vremea respectiva, pareau ca ne vor ghida pe mai departe.

Una peste alta mi-am (re)amintit ce a insemnat pentru mine liceul. M-am dus acolo dintr-o convingere intarita de parinti, cum ca voi avea un loc de munca asigurat la absolvire. N-a fost sa fie asa, fiindca vremurile s-au schimbat. Din rau in mai rau. Iar sistemul de invatamant nu mai e ce a fost (cum zice un intelept in viata, iarna nu-i ca vara). Dar daca privesc in urma, nu regret o clipa alegerea. Pentru mine nu s-a potrivit niciodata bacovianul ''liceu - cimitir al tineretii''. Peste jumatate din ''toceala'' pedagogica si psihologica mi-o aduc aminte si azi si m-a ajutat in nenumarate randuri in timpul facultatii (si dupa). Cum ziceau multe colege, liceul ne-a format personalitatile. Nu stiu ce inseamna acum varsta liceului pentru adolescentii de azi, dar ma indoiesc ca mai au parte de acel ''quality time'' de care reuseam sa ne bucuram noi.

Una peste alta, oricat ma chinui nu pot sa rememorez decat intamplarile haioase si pline de farmecul adolescentei..... Dirigu' care stia TOT (fara sa exagerez) ce faceam, si ne spunea sa punem burta pe carte, ca altfel o sa ajungem invatatori in cine stie ce loc uitat de lume, unde o sa umblam cu cizme de cauciuc pana la genunchi si sa dam cu bata dupa caini... Profa de romana (fie iertata), care ne obliga sa venim la tinuta, ca doar suntem ''viitoare cadre didactice'' si nu adunaturi de ici, de colo. Profu' de mandolina ne imprumuta unghiera sa scapam de unghiile lucioase si crescute exagerat de la mana stanga, fin'ca ''las' ca te place Georgel si asa, daca vrei sa canti cum trebuie...''. Profa de peda care ne invata cum sa invatam si cum sa-i invatam pe altii: ''Ce faci cu un copil care nu vrea sa raspunda, indiferent de metoda pe care o incerci? '' Istoria...la care chiuleam pe rupte (d-aia sunt si asa as in domeniu.....), matematica avansata pe care o invatam vrand-nevrand (dovada ca unele colege sunt informaticiene), de la algebra, geometrie, analiza matematica, pana la aritmetica de toate zilele care mi se parea cea mai dificila.

Eh...si multe altele (fetelor, daca cititi si va mai amintiti, nu ezitati sa scrieti)

Eu ma opresc aici. Si sper ca peste alti 10 ani sa ne vedem cel putin tot atatia cati am fost acum, la fel de pusi pe glume, la fel de tineri sufleteste si ...trecuti de crize economice.

Imbratisari tuturor!!