Revederi

Am uitat sa va spunem ca am reusit sa vedem si turnul din Pisa (care e inclinat rau, parerea mea!). Nu l-am vizitat din motive de zgarcenie, fiindca urcatul in turn insemna suma de 15 euroi, adica exact cat am platit ca sa vedem Vaticanul (si facuram paritatea si ajunseram la concluzia ca mai bine il vedem de afara...)
In schimb, oraselul Pisa este o bijuterie. Pe cat era de asaltat de turisti, pe atat era de pasnic si linistit. In plus, am descoperit cu emotie ca e si foarte aproape de mare, fapt pentru care ne-am si deplasat pentru o baie rapida la o statiune din vecinatate. Unde pe un petec de nisip de cativa metri ne-am intalnit cu o gramada de romani. Care, initial, ne-au salutat, de voie de nevoie, in dulcele accent italian. Dupa cinci minute de conversatie, si-au dat drumul la vocabularul neaos de genul ''ce dreacu' sa-i faci'', ''dreacu' stie'' si alte dracii din astea (cica din Targoviste erau dansii..) Intr-o juma' de ora am aflat tot ce se putea despre familia stabilita de 6 ani pe meleagurile latine. De la bune, la rele. Si sa mai zici ca romanii nu sunt deschisi!

Ultimul popas - de numai cateva ore - a fost la Venetia, unde ne-am revazut cu Alina si Obi. (Multumiri inca o data pentru ospitalitate, si promitem sa revenim cat de curand!) Ii pupam si ii imbratisam din Sibiu si le uram o vara bogata!

Toate drumurile duc la Roma

Sincer, nici n-am stiut ce poze sa aleg pentru postare. Sunt atat de multe si atat de sugestive, incat m-am decis sa pun la intamplare ce-mi pica in mana. Dupa cum ne asteptam (si din cate stiam de la scoala si de la altii) Roma e plina de istorie. La tot pasul sunt tot felul de ruine, tot felul de cladiri cu arhitectura deosebita, asa - pe sufletul meu, muzee peste muzee, o multime de turisti de toate natiile si de toate culorile, si asa mai departe. Asta e partea placuta pentru care, din punctul meu de vedere, merita sa vizitezi Roma. Astfel ca intr-o zi ne-am intrecut pe noi insine si am reusit sa acoperim o mare parte din obiectivele turistice renumite: de la Forumul Roman, Palatino si Colloseum, la Piata Navona, Fontana di Trevi, Pantheon-ul si Piazza di Spagna. A doua zi - Vatican si biserica Sf. Petru. Cu preturi acceptabile (12 euro pentru forum, Palatino si Colloseum si 15 euro pentru Vatican, cu toate muzeele incluse). Restul pe gratis. Am degustat si o pizza de la mama ei (intr-adevar buna), unde noroc ca am cascat ochii si ne-am reamintit matematica elementara, fiindca altfel plateam 23 euro in loc de 17!! Am iesit spasiti din pizzerie, escortati de huiduielile vizuale ale ospatarului...

Si intr-adevar, deja am simtit ca respiram aer de-al nostru (cu tigani cu tot, vezi una din poze). Peturi, mirosuri greu de suportat in metrouri, trafic haotic, chelneri pregatiti sa te fure la cea mai mica neatentie, ce sa mai: ca la noi! Eh, asa da...deja stii cum sa te invarti intr-o lume de-asta...Plus ca am inteles, in sfarsit, de ce suntem atat de ... ''bine'' vazuti de fratii nostri latini. In autobuz, in drum spre hotel, ne-a abordat un romanas de-al nostru ceva mai spalat decat tiganii, dar cam tot pe-acolo in ceea ce priveste comportamentul. O tanti de pe scaunul din fata ne-a aruncat o privire ucigatoare cand ne-a auzit vorbind cu nenea si s-a mutat pe un alt scaun, undeva mai departe de noi. Frumos, nu?

In fine, lasand la o parte toate astea, Roma merita toti banii din punct de vedere turistic. E greu sa-ti imaginezi atata cultura concentrata intr-un singur loc. Mie mi s-a parut coplesitor si in acelasi timp frustrant sa incerci se te bucuri de toate comorile Vaticanului in numai 2-3 ore. Ma gandeam ca si la noi, la Constanta, sunt ceva ruine romane si un mozaic superb din aceeasi perioada. Dar trecem pe langa ele cu aceeasi nepasare cu care treci pe langa magazinul de 38-uri...Si de aceeasi nepasare din partea autoritatilor au parte toate ''ramasitele'' astea care dovedesc ca suntem pe aici de atata amar de vreme, inlcusiv Sarmisegetusa.

Una peste alta, speram sa fim sanatosi si sa mai vedem Roma o data, mai pe indelete.

PS. Am vazut si Columna lui nenea Traian si ne-am zgait, de departe, dupa stramosii nostri daci. Nu i-am localizat, din pacate, ca eram prea departe... Oricum, numai noi romanasii ne inghesuiam la columna. Ca doar are ceva insemnatate, nu?

Despre Viena, numai de bine

Am fost si noi intr-un scurt concediu in care ne-am propus sa revedem, putin mai pe indelete, Viena. Ca si prima data, nu ne-a placut: curatenie la tot pasul, cladiri si arhitectura deosebite (si minunat intretinute), toalete (curate!!!) chiar si in pustietatile autostrazilor, ordine si disciplina, metrou super-rapid si super-curat, inghetata delicioasa, camera de hotel de doua stele curata si cocheta, oameni care vorbeau engleza la tot pasul (inclusiv cei de varsta a treia), piste pentru biciclisti cat vezi cu ochiul, biciclete de inchiriat la tot pasul si lista ar putea continua.
Pai cum sa ne placa? Plictisitor de frumos si perfect. Nu tu cersetori la terasele in aer liber sau la intrarea in catedrale. Nu tu caini, pisici sau alte vietati stropsite pe strazi. Nu tu mirosuri ciudate la buda. Nu tu manele si muzica house data la maxim in masinile decapotabile. Nu tu tiganii si mizerie in mijloacele de transport. Nu tu mutre din partea vanzatoarelor. Un cosmar, ce sa mai!
De pe autostrada austriecilor am fost deviati pe un drum paralel, din cauza unui accident (da, sunt si la ei din astea, se pare). Soseaua care serpuia printr-o zona muntoasa (perfecta, la randu-i) n-avea nici o denivelare si nici o groapa. Desi erau doua benzi si din loc in loc linie discontinua, iar masinile rulau in coloana, nimeni nu a depasit pe nimeni! Adica bun-simt in trafic. Nici asta nu ne-a placut. Pai unde sunt ai nostri tineri care apasa pedala de acceleratie si taie calea ''fraierilor'' pentru a fi in fruntea tuturor? Unde-s semnalele luminoase agasante care urla ''da-te la o parte ca vreau sa trec!!''?
Hotarat lucru, Austria nu e pentru noi... Din pacate, la cum evolueaza lucrurile, se pare ca nu va fi nici pentru copiii copiilor nostri.

Esenta cantecului popular romanesc

Zilele trecute butonam alene telecomanda si ma opresc, din ratiuni inca nedescoperite, pe postul Favorit. Ala cu muzica populara, dupa care nu ma dau (deloc) in vant. Si aud un cantec de-al nostru, popular, neaos, cum vreti sa-i ziceti, cu text uimitor de (s)explicit. Las' ca de ''Ana, zorile se varsa, lasa-ma sa plec acasa la copil si la nevasta'', am mai auzit. De cantec de pahar, voie-buna, socri, nasi, betii, iubiri prin capite, cu jintita si cas la gura (!!) iar am auzit.

Dar cantecul asta era despre cat de iubarete ( a se citi infidele) sunt nevestele de romanasi. Hai ca nici aici n-ar fi buba, dar mergand mai departe cu analiza (stilistica) a textului, am descoperit cu stupoare ca romancele sunt lesbiene! Nevasta principala din text zicea ca se duce la preot pentru spovedit...dupa care se razgandeste si intra in pat cu preoteasa, ca aceasta din urma stie mai multe si o poate invata si pe ea. Pacat ca memoria nu ma ajuta sa reproduc nici macar doua versuri. Oricum, am stat cu gurile cascate mult timp dupa terminarea acordurilor vesele...Oare sa fie cantecul asta din mosi-stramosi? Sau poate e o transpunere in termeni folclorici a hitului ''I kissed a girl and I liked it''. Asta si pentru cei care nu vor sa asculte si alt fel de gen muzical.

Si totusi, cine autorizeaza sa se cante asa ceva la ore de audienta crescuta, pe un post de televiziune care isi propune sa promoveze folclorul romanesc (intr-o tara predominant ortodoxa, unde preferintele sexuale sunt inca tabu-uri pentru multi)? Nu-s suficient de murdare - gramatical si moral- manelele? Uite ca nu... Dar pana unde se poate merge? (Ha ha ha ha, domnule, pana unde nu va asteptati...)

Fata draga, nu fi trista!

Nici unul din mesajele optimiste ale cantecelor ei n-a putut-o aduce pe linia de plutire...Cum adica Madalina Manole s-a sinucis de ziua ei?!?


Restul e tacere.

La expozitie

Acum vreo doua saptamani am reusit, in sfarsit, sa mergem si noi la o expozitie de catei, spre deliciul celui mai mic membru al familiei. Pe o caldura matinala ingrozitoare (de sa scoti limba de-un cot), am dat o raita printre corturile special amenajate pentru patrupedele coafate, stilizate, alintate, tunse, ferchezuite etc. si i-am trecut pe toti in revista: de la mic la mare, de la slab la rotofei, de la sarmos la latos (precum Zdreanta cu ochii de faianta), de la pasnic la bataios si asa mai departe.

Concluzia: cand vom avea casa si curte, ne luam si noi un exemplar canin! Si unul felin...

Remember...

Englezii -fotbalisti hiperbolizati. Foarte simpatici, mai ales pentru pustimea adunata pe pietonala. Reactia fiica-mii a fost rasu'-plansu' (rasete cu lacrimi in ochi de frica sa nu-i faca ceva vreun urias...)


Nelipsitul Marian Ralea a intretinut atmosfera din parcul Subarini pentru vreo trei ore bune, antrenandu-i pe copilasi in jocul de-a basmele. Interactiv si amuzant, deci educativ.


Minerii de la Rosia Montana. Care nu ne-au mai palcut cand am aflat ca sustineau ''proiectul Rosia'', de exploatare pe baza de cianuri si alte cele, precum si transformarea Rosiei intr-un ''oras modern'', cu vile lipsite de personalitate, in detrimentul frumusetilor naturale ale zonei. Ma rog, asta e parerea noastra. Oricum in tarisoara asta a lui voda prin loboda se face tot ce vrea voda (a se citi base)...

Francezii mai mult decat simpatici si foarte talentati (Fanfare en Petarde, parca....nu stiu daca am pus bine e-urile finale, ca nu prea stiu sa scriu frantuzeste). Or'sicat, pe ei i-am vizionat de trei ori!! Si nu ne-am plictisit. In plus, Miruna a adormit foarte bine (in carca lui tata-su) pe ritmurile lor, de altfel destul de zbuciumate.

Alti englezi (Cockney Awkestra, parca le zicea). Simpatici.

Nu-mi aduc aminte cine sunt cei de aici, dar de vazut am mai vazut acrobatii din astea. Ba inca unele si mai si.

Din nou englezi (The Flying Butresses). Doi batranei veniti din Oblivia ratacind pe strazile lumii moderne, impreuna cu tot calabalacul lor de lucrusoare, amintiri, tabieturi, zambete, politeturi si umor tipic englezesc! Nota 10 de la noi.

Si in fine, spaniolii foarte galagiosi, dar de efect. Ultima seara a festivalului s-a incheiat cu un concert Zdob si Zdub (fain) si cu focuri de artificii, ca de obicei. Dupa zgomotul pe care l-au facut, am dedus, printr-o logica imabatabila, ca focurile au fost memorabile. De vazut, nu le-am vazut, ca eram deja in pijamale, de straja Mirunei :)


Concluzii seci:

Festivalul de Teatru de la Sibiu, 2010. Fuse si se duse. De data asta am vazut prea putine, fiindca spectacolele de pe centru se reluau in fiecare zi cam pe la aceleasi ore. Asa ca am reusit sa-i vedem pe unii de vreo trei ori, iar pe altii deloc. Poate la anul vom fi mai norocosi si vom prinde si ceva bilete la spectacolele ''cu intrare''. Una peste alta, reprezentatiile pe care le-am vazut au fost interesante, reconfortante, simpatice, abstracte, hazlii si de tinut minte.