Prieteni si primavara

Panorama (''panarama'') Rasnovului...Si ce vant batea!!!!!!








Earmuffs...adica d-alea de urechi








Cum trecura Babele, le-am scos pe Camille si pe Amy (noua noastra cunostina ''made in America'') la plimbare prin draga noastra Romanie. La solicitarea lor expresa, le-am dus sa vada Castelul Bran, care, evident, era atat intesat de vizitatori incat n-am putut vedea mai nimic. Claustrofobia Camillei s-a declansat instantaneu, astfel incat a trebuit sa ne astepte in curtea interioara a castelului. Noroc ca am facut suficiente poze ca sa-i aratam si interiorul castelului. Din fericire, n-au fost atrase de chiciurile ''draculesti'', asa ca peste capitolul asta am sarit fara nici o remuscare.


Drept razbunare ca am fost inghesuiti la Bran (ca sa nu mai amintesc si chicotelile ''istete'' ale unora care au sesizat sunt turisti straini in preajma), ne-am oprit si la cetatea de la Rasnov, pe care eu n-o mai vazusem pana atunci. Liniste si pace! Peisaj minunat! Ne-am catarat peste tot, tragandu-le dupa noi si pe americance. In paranteza fie spus, Camille a fost la un pas de o entorsa destul de serioasa, intrucat am scapat-o din ochi o secunda, iar in secunda urmatoare era pe jos, frecandu-si genunchii si sorbind cu nesat din aparatul ala arhicunoscut pentru astmatici (ca-n filme, cum ar spune niste prieteni de-ai nostri...). Tre' sa recunosc ca m-am panicat un picut, gandindu-ma ca va trebui sa o caram in spate...


Oricum, una peste alta, a fost chiar frumos. Ne-am ales cu totii cu cate o pereche de ''earmuffs'', cum se zice pe la ei, si cu cate o floare, ca doar era 8 Martie. Iar acum, cand ma uit la poze, ai zice ca am nimerit o adevarata zi de primavara in toata regula. In realitate, toata ziua am suportat un vant mai mult decat salbatic, care era cat p-aci sa ne zboare la propriu. Cu tot cu americance...

Tot in saptamana Babelor (nu ca ar avea legatura cu vreunul din personaje) ne intalniram si cu Flavius - un alt viitor american. (De fapt, unul de-al nostru pana in maduva oaselor). No, sa ne traiesti! Ne pare rau ca n-a venit si Maria si ca n-am avut timp suficient de depanat povesti si amintiri (sunt sigura ca ti-am fi tras o bataie fenomenala la o partida de wist!!), dar n-au intrat zilele in sac.
Si nu in ultimul rand, ii tinem pumnii lui Ovi si Biancai, cu convingerea ca primavara va inflori curand si pe strada lor!
Va imbratisam pe toti si va dorim o primavara plina de lumina!