Despre virtuti de tot felul

De curand am fost implicata intr-o conversatie constructiva in care mi s-a spus ca sunt ''rea, egoista si banuitoare''. Nu conteaza cine, unde, cum, cand si de ce. Cert e ca am fost atat de socata, incat cateva zile am dat marunt din buze si am povestit cu mine insami, intorcand pe fata si pe dos ce-mi puteam aduce aminte din dialog. Asta e problema zodiei, cred, ca in astfel de situatii, rare, de altfel, nu sunt suficient de agera sa dau replici la minut...

In urma analizei sintactice, morfologice si a altor -ice, am decis ca ma agit degeaba, si ca de fapt, in lumea de azi, epitetele de mai sus sunt niste virtuti.

Pai, sa fii rau inseamna, conform DEX, sa ai o inclinatie spre a face rau altora, sa fii plin de venin, dusmanos etc. Aici trebuie sa recunosc ca nu ma regasesc...cel putin nu intentionat. Cu toate astea, cati nu sunt ''rai'' in ziua de azi? Sunt rai ca sunt ambitiosi, ca aspira la mai mult, ca vor sa se perfectioneze (fara a calca, machiavelic, peste ceilalti), sunt rai ca sunt stricti si rigurosi, fara sa aplece urechile in dreapta si in stanga, iar lista poate continua.

Cat despre egoism, aici admit, dupa cum zice si o prietena care, intamplator, este si psiholog, ca sunt egoista. Daca stau si ma gandesc bine, pana si iubirea vine tot din egoism, fiindca iubim ca sa nu fim singuri, sa fim fericiti, impliniti si asa mai departe.

Iar cu banuiala / suspiciunea si aici e o poveste cu cantec. De mici am fost invatati sa nu avem incredere in straini, sa nu povestim ''tot din casa'', sa fim atenti ce si cui spunem. Poate ca nu e tocmai crestineste, dar e obligatoriu intr-o lume in care se fura ca in codru, in care copiii sunt violati, in care risti sa fii omorat pe strada pentru un telefon mobil. Mai mult, nu vi s-a intamplat niciodata sa va fie inselata increderea de cei la care va asteptati mai putin? Eu una sunt destul de patita.

Inchei, ca nu mai am timp de stat la povesti, si promit ca de acum inainte sa fiu si rea, si egoista, si banuitoare.

Cu drag,

Aceeasi