Inca una si ma duc

Ieri ne plimbam pe centru. Prin Piata Mica. Pe langa Podul Minciunilor, in fata galeriilor de arta (parca asa se numesc, nu?) stau pe scari palcuri de copii si tineri. La povesti, desigur. Focalizez pe un grup format din trei fete si un baiat - mai mult ca sigur inca de varsta gimnaziului.
Ma cuprinde imediat nostalgia: asa eram si noi pe atunci, stateam de vorba ore intregi cu prietenii sau colegii, fetele se distrau pe seama baietilor (si invers), se spuneau bancuri, ne luam la 'misto' si radeam de ne imprastiam.
Tot cu ochii la ei, il vad pe baiat - un copil destul de mic de statura care cu siguranta ca inca n-a facut cunostinta cu lama de ras - cum se repede si o saruta pe una din fete. Destul de experimentat, zic eu...Na, acum, asta e, in zilele astea, copiii sunt mult mai precoce. Ce sa-i faci...acum cativa ani, cand eram noi ca ei, un pupat pe obraz era subiect de barfa saptamani intregi...

Mai trag un pic cu coada ochiului. Lucrurile par sa fi revenit pe fagasul normal. Se rade si se glumeste iar. Hopa! Baiatul are o cutie de bere in mana. Si fetele la fel! Fiecare cate una! Cu alcool!! Tuspatru sorb fericiti cate o gura...destul de des, dupa parerea mea (eu, care n-am reusit niciodata sa beau o bere intreaga....)

Eu stiam ca este interzis sa se vanda alcool minorilor. Mai mult, nici adultii n-au voie sa bea asa, pe strada, decat in spatiile special create pentru astfel de activitati. Oare nu miros a bautura cand se duc acasa? Oare parintii nu vad nimic ciudat in comportament?

Copiii cu berea se iau la o intrecere de scuipat. Deosebit!! Dupa care se ridica si pleaca, razand zgomotos si calarindu-se unul pe altul. Fiica-mea se joaca ''cucu-bau'' cu bunicul.

Pe mine ma ia cu lesin...

Copilarie

Mi-e dor de copilarie. Acea copilarie frumoasa, lipsita de griji, cu multimea de mofturi copilaresti, cu prietenii cu care azi ma intelegeam de minune (o zi da, una ba, in functie de cum ne mergea la joaca), cu desenele animate pe sponci pe care le vedeam o data pe saptamana (aproximativ 10 minute), mi-e dor de diafilme (!! le mai tineti minte?), de strigatele parintilor "Hai la maaasaaa!!!'" si vesnicul raspuns "mai stau un piiiiic" sau "nu mi-e foaameeee", de fascintia pe care o aveam pentru animalute de tot felul (pana acum cateva saptamani n-am vazut niciodata pe viu un paun cu coada rasfirata, decat la televizor sau in poze), de taraitul de la usa si de vocile subtirele "sar'mana, il lasati pe cutare sa vina p-afara??", de povestile de la pickup, de jocurile de la ''banca din fata blocului''.

Voua nu vi se face dor?