Miruna si Craciunul

Mai intai am facut curat si am dat cu mopul...



...apoi am sters praful cam peste tot...



...dupa care mi-am aranjat parul, ca deh! e sarbatoare...



..si am impodobit bradul!

''Siiiii Craciuuuunul aaa sosiiiit / Lilioara trandaaaafiiiir''

Craciun Fericit!!!

A venit Mosul la voi? Noi l-am prins in flagrant. L-am tratat cu un strop de tuica, sa se incalzeasca si sa prinda chef de vorba, l-am colindat, l-am usurat repede de cadouri si i-am facut o multime de poze ca sa i-l aratam si Mirunei. Care Miruna dormea de spargea la ora aia, fara sa-i pese de nimic.

Asa ca va uram tuturr un Craciun fericit, cu multa sanatate (ca intr-adevar e mai buna decat toate) si sa va bucurati impreuna cu cei dragi de tot ce inseamna sarbatoarea Nasterii Domnului: de la colinde multe, cadouri si brad impodobit, la sarmale (!!!), piftii si cozonaci!

Si anul care vine sa ne gaseasca sanatosi si voiosi (fara crize si alte d-astea).

Leapsa!

Pai cum sa nu raspund la o leapsa? Mai ales ca sunt rare pe blogul meu super-modest, ca sa zic asa. Am primit-o de la Bogdan, si iacata-o:

1. In ce fel de animal ai vrea sa te reincarnezi?
Soim (de cand eram mica si citeam diverse povesti despre soimi si domnite etc etc...)

2. Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?
Umorul, modestia, bunul-simt.

3. Culoarea preferata pentru haine?
Hmm...asta e grea. Sa zicem rosu.

4. O calatorie pe care pe care ai vrea sa o faci si tara pe care ai vrea sa o vizitezi.
Pai si asta e grea. As vrea sa vad Elvetia (cred ca din cauza ciocolatei si a ceasurilor)

5. Citatul preferat.
Primul care-mi vine in minte (oare de ce?) : "O zi fara ras e o zi pierduta" (Charlie Chaplin). Mai sunt si altele, dar sunt prea serioase pentru dispozitia mea de acum.

6. Ce ti-ar placea cel mai mult sa faci?
Sa pictez.

7. Daca nu ai face ce faci in fiecare zi, cu ce ai vrea sa-ti ocupi timpul?
Calatorit, citit, invatat Miruna sa cante la mandolina :)

E bine asa? O dau si eu mai departe celor care mai rasfoiesc din cand in cand blogul (Flavius, Ioana etc).

Nu va zic inca sarbatori fericite, fiindca sper sa revin pana atunci.

Un pic de Sibiu...

... nu strica niciodata. Chiar daca toate-s vechi si noua toate, de la aceleasi beculete si luminite, pana la cvasi-cunoscutele colinde ale lui nenea Hrusca, farmecul sarbatorilor e mereu nou. Habar n-am de ce... cred ca are ceva de-a face cu chestia aia cu copilul din noi...

Colindatori pentru o zi

In sfarsit am reusit sa mai iesim si noi in lume. In cea culturala, am putea spune :) Pacat ca n-a fost decat o mana de spectatori... ca de obicei. Dar noi ne-am simtit bine si asa(inclusiv Miruna), mai ales ca afara ningea de vreo 2-3 zile, iar atmosfera a fost asa cum trebuie sa fie in preajma Craciunului: voie-buna, frig de mama-mama si muuulte colinde!

Cum sa nu iubesti Craciunul?

Concert de colinde

Pentru cine e interesat, joi, 17 decembrie, ora 18, la Biblioteca Astra, sediul vechi, are loc concertul de colinde al corului de camera Caedonia.

Va asteptam cu drag!

Socoteala

- 8 carucioare face 40 de lei!
- Ba nu, face 50. 50 cu 10 e 60, 60 cu 10 ... 80. Deci 80 de carucioare trebuie ca sa facem.
- 2,4,6,8 carucioare....10 lei la 2 carucioare, deci 10, 20, 30, 40 la 8 carucioare. Ba nu! 8 carucioare face 40!

Calculele matematice fiind rezolvate, tiganusii se rasfirara bucurosi in parcarea de la Kaufland.

- Nenea, imi dai mie caruciorul sa-l duc?!?....

Parerea mea ...

...despre alegeri si rezultate. Ma folosesc de mutrita Mirunei, fiindca eu nu (mai) sunt asa de expresiva. Ma simt nu dezamagita, ci .... ''ciuruita'', dupa cum diplomatic s-a exprimat vechiul si noul pres(edinte). Restul e .... "hă-hă-hă-hă, domnule!" pentru inca 5 ani de acum inainte.

Cum s-a votat pe la noi

Reproduc, fara a avea pretentia fidelitatii, un dialog avut la o zi dupa marea votare cu o persoana usor peste 20 de ani:
Persoana: Ai fost la vot?
Eu: Da.
P: Si cum ti s-o parut?
E: Votul sau rezultatele?
P: Rezultatele!
E: Pai, nu-mi convine ca iese parlamentul unicameral.
P: De ce??
E: Cum adica de ce?
P: Pai toate tarile au asa...
E:Da? Care tari?
P: Pai nu stiu, asa o zis la teve...
E: Eu cred ca ar fi mai bine sa fie bicameral, ca sa existe un echilibru, bla bla bla....
P: Ma rog, eu am votat unicameral. Oricum, nu ma intereseaza politica. Si nici nu stiu ce-i aia unicameral, asa ca am votat ca sunt de acord.
E: ........

Cam asa se distrau si ai mei pe seama mea cand eram mica si in toiul unei discutii intre ei se opreau si ma intrebau: "Pai nu?'' Si raspundeam si eu increzatoare:" Pai da!"
Cam asa s-a dus lumea la vot si la noi. Oare cati din cei care si-au luat inima in dinti stiu ce-i ala parlament uni sau bi-cameral? Oare cati au votat pro sau contra fiindca s-au informat si s-au bazat pe o anumita logica? Am vazut la tv o tanti de varsta a treia care zicea ca nu stie exact ce a votat, fiindca ''nu stiu, mama, io carte!" Si atunci cum a stiut sa puna da sau nu?

Nu mai redau discutia despre presedinte, ca n-are rost. Vorba lui Eminescu, ''toate-s vechi si noua toate''. Asteptam cu interes (scazut, ce-i drept) turu' doi.

Noi sa fim sanatosi!

Deci se poate

Cum mergeam noi asa linistiti impingand caruciorul si rugand-o din priviri pe Miruna sa puna geana pe geana, iacata ne opreste un nene imbracat intr-un costum de blugi, cu un rucsacel in spate si calare pe o bicicleta d-aia destul de meseriasa (comparativ cu a mea). Ne intreaba cu o voce mica si un accent ciudat daca vorbim engleza. Obisnuiti cu turistii - deh! capitala culturala, nu? - ne dam de gol ca ''speakuim'' suficient cat sa legam doua vorbe. Si ce ne zice nenea??? Ca asa si pe dincolo (n-am prea inteles, fiindca se tot balbaia) dar n-avem sa-i dam niscaiva banuti pentru food and drink?!? Asta am inteles-o la perfectie si eu si Alex. Schimbam o lunga privire perplexa si-i dam 4 lei. Nenea zambeste cat de cat satisfacut (si oarecum surprins, mi s-a parut). Imi raspunde la ''uere ar iu from?'' ca e din Germania si ca merge de colo-colo si ca n-are suficienti bani pentru nu stiu ce etc. etc.

Ne-am lamurit. Bustean. Bineinteles ca ne trece prin minte ca nenea e un posibil romanas care face haz de alde noi sau un smecheras care cine stie ce placeri dubioase isi satisface in acest fel. Dar preferam sa ne gandim ca se poate si invers: nu numai noi pe la ei ci si ei pe la noi :-p

Paltinis

A fost prima iesire a Mirunei la Paltinis. Acolo, spre deosebire de toamna colorata si vantoasa din oras, e iarna in toata puterea cuvantului, chiar daca stratul de zapada nu depaseste inca jumatate de metru (ochiometric vorbind). Statiunea - o alta mare dezamagire de a mea. Si de data asta, salvarea vine tot de la mama natura. Cu toate astea, macar acolo ai unde sa bei un ceai sau ceva cald, spre deosebire de Vidra, unde toate hotelurile mastodont, desi amplasate intr-un peisaj cel putin la fel de pitoresc ca orice alt corespondent din tarile mult-laudate, sunt terifiant de paraginite.

Una peste alta, la intrarea in restaurant ne-a zambit prietenos un dovleac neaos de Halloween. Noroc ca au avut manele si lautareasca in restaurant, ca altfel gandeam ca am nimerit unde nu trebuie.

Hanul din muzeu

Muzeul Astra din Sibiu este la fel de frumos ca intotdeauna. Mai ales toamna, cand culorile sunt de-a dreptul incantatoare. E poate singurul loc din oras unde am impresia ca sunt intr-un parc dintr-o alta tara. Mai civilizata decat a noastra.

Dar, ca exista si un dar, hanul ala - unde ar trebui sa te relaxezi si sa-ti desfeti si papilele gustative, pe langa simtul vizual - este oricum numai civilizat nu. Si asta nu de azi de ieri, ci de o groaza de timp. Daca aerul tare din muzeu ti-a starnit pofta de mancare, n-ai decat sa te asezi si sa comanzi. Dar ce spun eu? Sa te asezi si sa astepti sa ti se ia comanda. Pentru ca intre timp poti linistit sa consumi mancarica de la pachet, fara teama ca iti strici pofta. Cand in fine vine chelnerul (dupa vreo ora buna) rasufland tot din cauza slalomului intre mese, te fastacesti ca sa comanzi cat mai repede. Constati ca ai mai vrut ceva, dar deja omul cu meniul a disparut din raza vizuala. Las' pe data viitoare. Si mai servesti o portie de asteptare. Nu mult. Inca o ora. Cand deodata, prin panza ochilor holbati de foame, zaresti farfuriile. Dar nu si tacamurile!! Nu-i bai, ai invatat acasa ca poti manca si cu degetele. Doar esti in aer liber. Si-apoi, risti sa mai astepti o juma' de ora dupa instrumente... Deci, cum se zice? A, da! Pofta buna! Si mai veniti pe la noi...

PS. Am crezut ca lucrurile astea se intampla numai mie si lui Alex, fiindca chelnerii ne-au citit ca nu pot lua cine stie ce bacsis de pe urma noastra. Dar cand se umple masa de clienti care de care mai infometati, deja e suspect.

Prieteni dragi

Deci, au venit Terbistii in tara. Si au si plecat. Ne-am bucurat, ne-am pupat, am depanat amintiri, am schimbat impresii, am mancat buturugi (!!!!), am facut n-spe mii de poze si, datorita lui Flavius, fii-mea a invatat sa mearga de-a busilea. Bineinteles ca timpul a fost mult prea scurt, evident ca gripa i-a doborat cand n-a trebuit, dar speram ca n-au intrat zilele in sac. Caci, parafrazandu-l pe nenea Murphy, cica tre' sa zambim, ca maine nu se stie ce va fi. Asa ca sanatate si spor la lucru, dragii nostri, si sa ne auzim cat de curand!

PS. mai punem poze dupa ce le descarcam. Sa-si aduca aminte si fiica-mea de Maria si Flavius din calculator :)))

Am mai fost la un gratar...

...ca sa o sarbatorim pe Alexandra. Din pacate, n-am putut sta pana la sfarsitul chefului din motive de Miruna, dar atat cat a fost ne-am simtit super. Sper sa recidivam cat de curand.

Bune si rele

Pai din cele bune: in Valcea este un nou teatru. Mare, meserias, care te imbie de la o posta sa vii la spectacole. Ceea ce am si facut vreo doua zile la rand. Asteptam cu interes sa vedem cum vor evolua lucrurile din punctul asta de vedere. Oricum, chiar daca inceputurile se simt si in jocul actorilor, ele sunt promitatoare.

Din cele rele: am plecat de la teatru si ne-a oprit politia. Chiar ea!! Organul si-a coborat personalitatea din vehiculul cu luminite ros-albastre (parca) si ne-a intrebat rastit, fara sa se legitimeze, daca am ''iesit cu sorcova'' prin oras. Bineinteles ca ne-a luat piuitul. O fi Loganul nostru saracu' ''tunat'' cu niste luminite prapadite langa faruri, dar nu se compara nici pe departe cu bolizii pustanilor valceni, inecati de boxe, spoilere, eleroane, fanioane si alte -oane la care nu ma pricep... Ca urmare n-am avut replica! Organul (ca nu-i pot spune pe nume fiindca, repet, nu s-a legitimat, cum prevede legea), incurajat de autoritatea pe care o emana asupra bietei fiinte de la volan, ne intreaba si mai obraznic ce avem de gand sa facem: ''va plimbati, asa, cu masina prin Valcea? Va vad om serios, chiar asa!''
Mie imi sare tandara corespunzator. Alex clocoteste in el. Adica ne-a vazut din Sibiu si s-o fi gandit ca ardelenii sunt mai fraieri? Replicam intr-un glas ca suntem in vizita la parinti. Eu injur in gand de ciuda ca n-am si copilul cu mine si imi pregatesc nume de personalitati valcene care ar putea avea impact asupra urechii organului. Nu mai e nevoie. Organul se intalneste cu doi pustani cu care se saluta amical. Pustanii manifesta interes admirativ pentru luminitele Loganului: ''Uite ce are asta la masina! Misto! Da' ce, nu-i voie?!'' Brusc, atmosfera se destinde. Organul ne intreaba inca o data ce facem prin Valcea. Uluiti de memoria sa scurta, repetam si mai taios ca suntem nascuti si crescuti pe taramul asta (ma rog, unii din noi) si ca ne vizitam parintii. Ni se raspunde cu buna-vointa parinteasca: ''Bine, fie, dar sa nu mai umblati asa cu masina, ca nu-i frumos!''. Si atat!

Noroc ca mai am una buna: tot in Valcea se contruiesc parcuri si locuri de joaca pentru copii. Asa, peste noapte. Si in toate spatiile dosnice dintre blocuri. Lunea trecuta erau numai borduri si alei, iar fix peste o saptamana, aparuserea bancile, copacii si felinarele. Inca lipseau cosurile de gunoi, dar nadajduiesc ca nu pentru mult timp. Poza e pe nocturna si nu ne-a iesit stralucit, dar va dati voi seama. Speram sa fie contagioasa boala asta si la Sibiu.

A mai trecut un an

Si se facura patru de la casatorie!

La multi ani Ava si Marc

Iacata verisorii gemeni ai Mirunei. Si primul chef al fiica-mii ;)

Uite!

Vezi ce stiu sa fac?

Din vacanta

Mutra Mirunei cand vede porumbei.


La oale si ulcele de tot felul.


Miruna cu bunicii.



Miruna cu verisorii.



Miruna cu prietenii.

Miruna cu nasii.

Miruna la concursul de dans. A fost foarte impresionata si a dormit pe tot parcursul sederii noastre acolo.

Miruna la strand.

Miruna la zoo din Valcea. Unde parintii si-au pierdut telefonul de digi Rds. Noroc ca l-au gasit niste oameni de buna credinta. Din Bucuresti. Carora le multumim pe aceasta cale.

Pentru cine cunoaste

Intalnirea de 5 ani a sociologilor de apa-dulce. Bianca are poze mai multe.