Multi ani traiasca!!

Sa ne traiti: Simo (ca e sarbatorita zilei), Iustinel si Claudiu!
Cu drag, finii

P.S. Sorry de fata de masa....;)

Revelionul intarziatilor

Acum trei saptamani am fost la un revelion al intarziatilor la Caciulata, cu Bianca si Ovidiu. Intrucat nu ne-a ajuns ''the real thing'', adica revelionul pe bune, ne-am hotarat sa ne mai chefuim o data. Si a iesit chiar bine: am avut parte de chef cu de toate (mai putin fum de tigara, fiindca in mod surprinzator cei peste 200 de cheflii din restaurant au respectat semnul no smoking), ne-am plimbat si am respirat un pic de aer de oua clocite (face bine la sistemul digestiv, am auzit) si un pic de aer de munte (peisajul mi se pare minunat de fiecare data cand il vad), am vizitat a nu stiu cata oara Manastirea Cozia (cam prea aglomerata in sambata aceea, dar la fel de frumoasa), am fi avut ocazia sa ne balacim in piscina hotelului (dar n-am avut costume de baie....)etc.etc.
In plus, in ciuda amintirilor mele evident deformate, statiunea in sine este mai mult decat placuta. Hotelul de 2 stele mi s-a parut mai primitor si mai curatel decat cel de acelasi rang din Budapesta (sa ma dau mare ca am si eu, in sfarsit, termen de comparatie). Oricum, micul dejun a fost net superior decat cel de la unguri. In primul si in primul rand am avut cutit si furculita, si n-am mai fost nevoiti sa mancam ca la iarba verde...
Normal ca ar fi multe de facut pentru a ridica statiunea la ....cum se spune acum? ...standarde europene. Si cum se zice ca ''omul sfinteste locul'', cred ca totul ar trebui sa inceapa de aici. Am observat ca unii nu stiu cum sa se comporte in hoteluri: se urla pe holuri in stil barbar (cam asa faceam in tabere, cand eram putz...asta, mici!), se aud tot felul de troncaneli si trosnete de la cei cazati deasupra ta, ca si cand redecoreaza camera (cu alta mobila, probabil adusa de acasa), se rade becaliceste (sau ciobaneste, cum vreti) si muuuuulte, muuuulte altele. Ca ce altceva poti face intr-un hotel??!?
Una peste alta, sper sa fim sanatosi sa ne mai distram si la alte revelioane de intarziati. Fiindca, parafrazand, doua batai strica, nu doua chefuri...Pai nu?

Imagini ''calde''

Cam asa arata Bulevardul Victoriei din Sibiu la numai 10 minute dupa o zapada venita literalmente din senin! Imediat mi-a incoltit in gand zvonul de colinda si mirosul de sarbatori de iarna...si parca am uitat de dorul de vara. Evident, asta numai pana cand se topeste zapada.

Multumesc Alinei pentru poz(n)e!

P.S. Am auzit ca a nins si la Williamsburg, Virginia....hm, ce chestie!

O zi dupa Valentine's Day

Cred ca panselutele nu fac parte din grupa florilor ''simbol'' (gen simbolul primaverii, simbolul iubirii, etc., etc.). Oricum, le cunoastem cu totii: delicate si vesele, deci numai bune sa le atribuim ''simboluri''. Si intrucat tocmai ce ne revenim dupa Valentine's Day, ma folosesc de panseluta pe post de felicitare si urez tuturor cu intarziere de o zi englezescul ''Happy Valentine's Day!'' (devenit intre timp, cu sau fara voia noastra, aproape traditional).

Implicit le-am urat si Terbistilor un fel de ''La multi ani!'', pentru ca exact acum un an stateam cu sufletul la gura asteptand primele vesti de la ei de pe pamant american. Si de atunci am tot primit vesti bune de la ei si ne-am bucurat impreuna cu ei pentru fiecare reusita, fiecare gand bun si fiecare poza ''americana'' :) Sa fiti sanatosi si sa auzim numai de bine!
Tot cu sufletul la gura am fost si ieri, cand pentru Ovidiu ziua de Valentine a insemnat o periculoasa operatie pe creier. Ii multumim lui Dumnezeu ca s-a terminat cu bine, rasuflam pentru o clipa usurati si ne strangem iar mainile a rugaciune, de data asta cu si mai multa speranta!

M-ar fi tentat sa il citez pe Mircea Radu cu haioasa (si ''profunda'') lui urare ''Iubiti-va mult!'' Renunt fara regrete, in favoarea banalului SA FITI (FIM) SANATOSI!

In amintirea vremurilor bune

Gashka noastra!









Azi am mai gasit prin calculator niste poze de demult (cred ca de vreo doi ani) si m-a cuprins nostalgia. Postez vreo doua, in cinstea tuturor ''pretinilor'' nostri, si cu un maaaaaaare regret ca, fara voia noastra, n-am mai reusit sa ne strangem in formula completa. Asteptam cu nerabdare inca o intalnire din asta, ca ne e dor. Si, ca sa termin cu dulcegariile, si noi pe voi!!!

Romania! Trezeste-te!!!!

Si acum, dupa cum ne obisnuieste fiecare jurnal de pe fiecare canal de Tv, urmeaza ''stirile'' din sport. Si intrucat daca este sport este becali (nu folosesc majuscula din principiu...), iata ce am descoperit in Evenimentul Zilei (...sincer, credeam ca am scapat de cosmarul asta, dar se pare ca nu m-am mai uitat cu atentie la stiri...''Unde esti, tu, Tepes-Doamne!!!!!'') Cutremurati-va si voi:


"Becali: „Filmaţi, bă, îngerii de aur!“
Gigi Becali, finanţatorul echipei de fotbal Steaua, a ieşit ieri din nou în evidenţă printr-o mitocănie greu de suportat şi închipuit. După ce Valeriu Argăseală a prezentat detaliile contractului de parteneriat cu firma „Air Atlantis“, care timp de trei ani şi jumătate va fi înscrisă pe spatele tricourilor steliste, fostul oier şi-a făcut intrarea în scenă asemenea unui berbec.A sărit peste scaune, pe care a călcat cu nonşalanţă, după care a pornit un atac furibund la adresa lui Arpad Paszkany şi Iuliu Mureşan, conducătorii de la CFR Cluj: „Sunt doi papagali, doi ţărani, doi comunişti. Şi eu am fost oier, dar m-am emancipat“.

„Tu eşti stewardesă? Dă-le câte o cafea la băieţi!“

Gigi nu s-a oprit aici. După câteva minute a reluat atacul. „Sunt prea proşti ca să vorbesc eu despre ei. Nişte papagali. Nici nu ştiu să se îmbrace! Eu şi când eram oier mă îmbrăcam superelegant“, a continuat Becali, care e de pomină pentru faptul că, în 2001, când a intrat în fotbal, apărea la stadion cu pantalonii pătaţi de muştar. Latifundiarul a început apoi să le dea indicaţii cameramanilor: „Uitaţi-vă unde stau eu! Filmaţi, bă, îngerii de aur!“. În bătaia puştii au intrat apoi hostesele: „Tu ce eşti fată, stewardesă? Bravo! Dă-le câte o cafea la băieţi!“.

„Nu trebuie să te crezi rege dacă ai palat“

Replica n-a întârziat. „Gigi Becali să facă atâta şcoală câtă am făcut eu şi Arpi (n.r. - Arpad Paszkany)“, a fost prima reacţie a doctorului Iuliu Mureşan, preşedintele de la CFR. „Îmi e greu să comentez astfel de jigniri. Sunt sub nivelul nostru. Păcat că unii care şi-au permis să-şi cumpere palat se cred şi regi. Rege a fost doar unul, Gică Hagi. Am auzit că ne-a făcut ţărani. A fi ţăran este ceva nobil“. Mureşan i s-a confesat apoi lui Paszkany, spunând, dezamăgit: „Am făcut 25 de ani de şcoală ca să renunţ în favoarea fotbalului, unde mă înjură Gigi Becali“. Absolvent al Facultăţii de Medicină şi Farmacie, Mureşan a făcut trei ani de stagiatură şi alţi patru pentru cele două specializări pe care le deţine. Patronul Arpad Paszkany a urmat cursurile Facultăţ ii de Matematică, după care a început şi Facultatea de Construcţii. În schimb, în campania electorală din 2004, Gigi Becali n-a fost în stare să spună nici măcar ce liceu a terminat.

NAŢIONALISM

„Maximum trei străini în lot!“ Gigi a spus apoi că Steaua trebuie să promoveze românii. „În trei-patru ani vor fi maximum trei străini în lot“, a promis Becali. La Steaua sunt legitimaţi acum opt stranieri. După ce şi-a dat seama de gafă, Gigi a sărit la jurnalişti: „Să nu speculaţi că vreau să dau afară străinii! Nu mai faceţi manipulări. Ştiu eu că părinţii voştri sunt din structuri cu sângele intoxicat. Ce-or să zică băieţii ăştia?“.

De Valentine's Day

Stiu ca schita urmatoare este scrisa pentru 8 martie, dar n-am avut rabdare sa astept pana atunci. Asa ca...enjoy!

''Un gest romantic

In fiecare an in ziua de 8 martie, am obiceiul sa-i fac sotiei un cadou, o mica atentie, ceva care sa-i dovedeasca afectiunea si pretuirea mea. Anul acesta m-am gandit sa fac un gest care sa ma inalte in ochii ei definitiv. M-am suit la intamplare intr-un autobuz si m-am dus pana la capatul liniei, de unde incepea o padure seculara, ramasita a vestitilor codri ai Vlasiei, cu gandul sa adun cu mana mea un buchet de ghiocei pe care i-l inmanez a doua zi, in mod festiv. Ajuns in padure, am rascolit pe sub frunze si pe sub zapada cativa buni kilometri patrati. Nici un ghiocel. M-am gandit ca i-a cules altcineva inaintea mea si am mers mai departe. Am gasit, in sfarsit, dupa cateva ceasuri de cautari, o poienita de unde am adunat circa zece ghiocei la vederea carora aproape ca am plans de emotie: cata gingasie, cata puritate, cata poezie, cat o sa se bucure sotia etc.

Pornind inapoi, mi-am dat seama ca m-am ratacit, ca merg prin padure la intamplare. Intre timp, se inserase. M-a cuprins spaima. Am inceput sa strig: Uuuu, uuuu! Nimic. Nici macar ecoul nu-mi raspundea. N-am incotro, mi-am zis, merg inainte. Mi-era frig, sete, frica, dar mergeam. Am ajuns, in sfarsit, la marginea padurii. In apropiere, o casa izolata, probabil casa padurarului. Ma apropii plin de speranta, dar o haita de caini se repede spre mine si ma fugareste circa un kilometru. Cand cad jos, lesinat, cainii ma miros, isi dau seama ca nu mai au ce musca din mine si pleaca, evident, dezamagiti. Pornesc din nou prin padure la intamplare. La un moment dat, ma intalnesc cu un lup ratacit. De spaima, incerc sa ma sui intr-un copac, dar nu mai am putere. Atunci intind doua degete spre el si imit doua focuri de pistol: pac, pac! Ca sa-l sperii. Lupul s-a uitat cu mila si cu uimire la mine, dupa care a plecat, flegmatic. In fine, prin padure m-am mai inatlnit, in decursul acelei nopti atat de aventuroase, cu o vulpe care tremura de frig si de foame la fel ca si mine, cu un dihor schiop si cu un bursuc batran, care hiberna in chip pasnic. Am nimerit, de asemenea, intr-o capcana pentru pentru iepuri, intr-un sant de irigatie plin cu apa si am cazut intr-un put absorbant din care nu-mi amintesc cum am iesit, pentru ca, spre dimineata, sa ajung, in fine, la marginea orasului, in remorca unui tractor care transporta gunoi de grajd.

Sosit cu chiu cu vai acasa, la orele opt dimineata (flamand, degerat si murdar din cap pana in picioare), am scos din buzunar buchetelul de ghiocei (care arata aproape la fel de jalnic ca si mine) si l-am inmanat sotiei, impreuna cu un text destul de incoerent si penibil:

- Sunt culesi de mine personal, stii, direct din padure...
- Auzi, mi-a raspuns ea cu un dispret profund, sunt satula de minciunile tale ca de mere acre. Cine stie prin ce sant ai dormit, beat crita. Treci la baie si te spala, sa nu te vada copiii in halul in care esti!

Dupa care a aruncat ghioceii la cosul de gunoi. Ghioceii pe care-i culesesem cu mana mea si cu atatea sacrificii!

In baie, ma gandeam, melancolic: merita, oare, sa mai faci in ziua de azi un gest romantic pentru o nevasta?''

Ion Baiesu - ''Intamplari traite de altii''

Waiting for the summer

Nu va e dor?

Nu stiu altii cum sunt, dar ... mie mi-e dor de vara, de drumetii, de soare, de codul galben de canicula, pe scurt de toate cliseele care fac referire la caldura.