Nu mai zic...

Zilele astea am vrut sa scriu cate ceva despre super-emisiunea adoptata de la altii (cu intentii bune, desigur) referitoare la talentul romanilor. Care exista, pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale. Dar cand am vazut ca romanii au talent, dar habar n-au sa voteze, m-am enervat din nou si am renuntat la orice prezentare de opinie pe blog. Plus ca am stat pana tarziu in noapte sa urmarim deznodamantul. Ne asteptam, fireste, sa nu fie cel pe care mizasem, dar nici chiar asa, adica cel mai cel dintre toti talentatii sa fie un adolescent tip Eminem (desi fooaarte departe de original), cu o poveste sociala.
Insa,intrucat nici noi si nici ceilalti indignati din cercul nostru de cunostinte (la fel ca multi altii, cel mai probabil) nu am pus mana pe telefon sa votam (ca e cam scump, ce-i drept), n-avem de ce sa cartim acum. In stilul nostru mioritic (mai avem si alte stiluri specifice, dar nu-mi vin acum, la repezeala), ne-am dat cu parerea, am comentat, am vociferat, am criticat, iar de ales au facut-o altii. Oare asa a mers si votarea politicienilor? Hm...
Drept urmare, ca sa nu las postarea fara o poza, afisez una de aseara, de la ziua unui prieten. Cu copii...ca asta ne doare cel mai mult.