La propunerea lui Flavius de acum cateva zile bune, am hotarat sa mai scriu cateva cuvinte (pe care de altfel le-am mai scris) despre orasele mele. Fiindca pot spune ca sunt o norocoasa: am doua orase-familie. Asa ca, desi inspiratie literara nu mai am de o buna bucata de vreme, spun si eu doua-trei vorbulite.
In ordine cronologica (de suflet) primul este Ramnicu-Valcea, de unde am tot postat poze ori de cate ori am avut cate ceva de aratat. Asa ca mai sus (plus in postarile anterioare) sunt cateva imagini destul de graitoare despre oraselul meu natal.
Fara sa ma hazardez sa elaborez o compunere ca la carte, cu introducere, cuprins si incheiere, iata ce inseamna pentru mine Ramnicu-Valcea in cateva cuvinte: familie, copilarie, cu pataniile aferente, primele prietenii, scoala de la A la Z, relaxare, curatenie (e printre putinele orase din tara unde se practica selectarea gunoaielor in vederea reciclarii), manastiri si biserici (cam din 300 in 300 de metri se gaseste cate o biserica in oras), primul cor :)), mandolina, prima piesa de teatru, parcul Zavoi (asa mic cum e el), Oltul, si sa nu uitam ECLIPSA totala de soare (ce vremuri)!!!! Plus muuuulte, multe alte lucruri despre care as putea scrie un mic roman (cum de altfel aveam intentia in adolescenta).
La capitolul ce se poate vizita: pai, teoretic, nu prea multe. Dupa cum am spus in postarea despre muzee, Ramnicu-Valcea nu are decat vreo patru. Cu toate astea, o sa va relaxeze parculetele, muzica de la difuzoarele din centru, florile si, evident, magazinele de unde gasiti cam de toate la preturi bune (in Sibiu, Valcea era cunoscuta pentru haine). Mai mult, imprejurimile orasului nu sunt nici ele de lepadat.
Deocamdata ma opresc aici. Daca imi mai rasar ceva idei in minte, voi scrie in completare. Si oricum, am de facut un ''suculet de morcovei'' pentru Miruna ;)
2 comentarii:
Pai tu nu stateai in Sibiu?!
Ai putintica rabdare...ca va urma si partea a II-a
Trimiteți un comentariu