marți, 22 septembrie 2009

Soarecele si pisica

Ora 7.30 seara. In plin bulevard N. Balcescu, un sobolan se plimba nestingherit pe mijlocul strazii. Majoritatea oamenilor (in special barbatii !?!) se dau la o parte din calea lui, prevazatori si o expresie vadita de sila pe fata. Iata orasul in care traim! Cu sobolani vii si nevatamati care umbla nestingheriti in mijlocul oamenilor! Si te mai miri ca put toate canalele si ca e mizerie peste tot s.am.d., s.a.m.d.

Dar iata salvarea! O pisica isi face aparitia dintr-o curte si ia pozitia de vanatoare. Lumea se opreste consternata si plina de speranta in acelasi timp. Bravo! Se face dreptate! Stai, ca are mata ac de cojocul sobolanului! Si stam. Si pisica sta. Si sobolanul sta, fara grija, adulmecand niste firimituri.
Cand deodata o tanti curajoasa se repede la sobolan si ii trage un sut plin de sete, mai ceva ca al fotbalistilor in fata portii goale! Aclamatii!! Sobolanul zboara cat colo, fara sa stie ce l-a lovit. Si pana sa se dezmeticeasca, mai vine un sut pornit de la aceeasi viteaza sursa! Si inca unul, si inca unul!! Bravo, tanti!!! Rozatoarea putin ametita ajunge direct sub nasul pisicii-spectator. Instantaneu, aparatele foto (multe din alea profi) isi fac aparitia ca din pamant. Oamenii asteapta cu sufletul la gura ca instinctele de pradator ale felinei sa iasa la suprafata. Ma simt ca in arenele romane de lupta, alaturi de o multime care jinduieste sa vada o batalie sangeroasa pana la moarte. La moartea rozatorului, fireste!

Sobolanul intinde botul catre pisica si amusineaza linistit. Pisica intinde si ea o laba sovaitoare si-si atinge prada prieteneste peste ceafa. Blitzurile o iau razna! Multimea incurajeaza felina! Cu totii frematam de nerabdare sa vedem pe viu ceea ce, in ultima vreme, vezi numai pe Animal Planet. Oare cum si cat se va juca pisica inainte de a da lovitura finala?
Tocmai ma incearca un sentiment de mila pentru bietul sobolan, cand brusc victima face o tumba si sperie felina, care dispare in ungherele curtii de unde a rasarit!

Sfarsit....

PS. Ca de obicei, cand se intampla ceva iesit din comun, noi nu avem aparatul foto...

2 comentarii:

Flavius Ţerbea spunea...

Roxana, ne-a tinut cu sufletu' la gura sa vedem deznodamantul si am ras cu lacrimi...f. frumos sris...
maria

Roxi si Alex spunea...

Multam! Mare pacat ca ne-am lasat aparatul acasa...