Copilarie

Mi-e dor de copilarie. Acea copilarie frumoasa, lipsita de griji, cu multimea de mofturi copilaresti, cu prietenii cu care azi ma intelegeam de minune (o zi da, una ba, in functie de cum ne mergea la joaca), cu desenele animate pe sponci pe care le vedeam o data pe saptamana (aproximativ 10 minute), mi-e dor de diafilme (!! le mai tineti minte?), de strigatele parintilor "Hai la maaasaaa!!!'" si vesnicul raspuns "mai stau un piiiiic" sau "nu mi-e foaameeee", de fascintia pe care o aveam pentru animalute de tot felul (pana acum cateva saptamani n-am vazut niciodata pe viu un paun cu coada rasfirata, decat la televizor sau in poze), de taraitul de la usa si de vocile subtirele "sar'mana, il lasati pe cutare sa vina p-afara??", de povestile de la pickup, de jocurile de la ''banca din fata blocului''.

Voua nu vi se face dor?