Deci se poate

Cum mergeam noi asa linistiti impingand caruciorul si rugand-o din priviri pe Miruna sa puna geana pe geana, iacata ne opreste un nene imbracat intr-un costum de blugi, cu un rucsacel in spate si calare pe o bicicleta d-aia destul de meseriasa (comparativ cu a mea). Ne intreaba cu o voce mica si un accent ciudat daca vorbim engleza. Obisnuiti cu turistii - deh! capitala culturala, nu? - ne dam de gol ca ''speakuim'' suficient cat sa legam doua vorbe. Si ce ne zice nenea??? Ca asa si pe dincolo (n-am prea inteles, fiindca se tot balbaia) dar n-avem sa-i dam niscaiva banuti pentru food and drink?!? Asta am inteles-o la perfectie si eu si Alex. Schimbam o lunga privire perplexa si-i dam 4 lei. Nenea zambeste cat de cat satisfacut (si oarecum surprins, mi s-a parut). Imi raspunde la ''uere ar iu from?'' ca e din Germania si ca merge de colo-colo si ca n-are suficienti bani pentru nu stiu ce etc. etc.

Ne-am lamurit. Bustean. Bineinteles ca ne trece prin minte ca nenea e un posibil romanas care face haz de alde noi sau un smecheras care cine stie ce placeri dubioase isi satisface in acest fel. Dar preferam sa ne gandim ca se poate si invers: nu numai noi pe la ei ci si ei pe la noi :-p