Hanul din muzeu

Muzeul Astra din Sibiu este la fel de frumos ca intotdeauna. Mai ales toamna, cand culorile sunt de-a dreptul incantatoare. E poate singurul loc din oras unde am impresia ca sunt intr-un parc dintr-o alta tara. Mai civilizata decat a noastra.

Dar, ca exista si un dar, hanul ala - unde ar trebui sa te relaxezi si sa-ti desfeti si papilele gustative, pe langa simtul vizual - este oricum numai civilizat nu. Si asta nu de azi de ieri, ci de o groaza de timp. Daca aerul tare din muzeu ti-a starnit pofta de mancare, n-ai decat sa te asezi si sa comanzi. Dar ce spun eu? Sa te asezi si sa astepti sa ti se ia comanda. Pentru ca intre timp poti linistit sa consumi mancarica de la pachet, fara teama ca iti strici pofta. Cand in fine vine chelnerul (dupa vreo ora buna) rasufland tot din cauza slalomului intre mese, te fastacesti ca sa comanzi cat mai repede. Constati ca ai mai vrut ceva, dar deja omul cu meniul a disparut din raza vizuala. Las' pe data viitoare. Si mai servesti o portie de asteptare. Nu mult. Inca o ora. Cand deodata, prin panza ochilor holbati de foame, zaresti farfuriile. Dar nu si tacamurile!! Nu-i bai, ai invatat acasa ca poti manca si cu degetele. Doar esti in aer liber. Si-apoi, risti sa mai astepti o juma' de ora dupa instrumente... Deci, cum se zice? A, da! Pofta buna! Si mai veniti pe la noi...

PS. Am crezut ca lucrurile astea se intampla numai mie si lui Alex, fiindca chelnerii ne-au citit ca nu pot lua cine stie ce bacsis de pe urma noastra. Dar cand se umple masa de clienti care de care mai infometati, deja e suspect.