De Valentine's Day

Stiu ca schita urmatoare este scrisa pentru 8 martie, dar n-am avut rabdare sa astept pana atunci. Asa ca...enjoy!

''Un gest romantic

In fiecare an in ziua de 8 martie, am obiceiul sa-i fac sotiei un cadou, o mica atentie, ceva care sa-i dovedeasca afectiunea si pretuirea mea. Anul acesta m-am gandit sa fac un gest care sa ma inalte in ochii ei definitiv. M-am suit la intamplare intr-un autobuz si m-am dus pana la capatul liniei, de unde incepea o padure seculara, ramasita a vestitilor codri ai Vlasiei, cu gandul sa adun cu mana mea un buchet de ghiocei pe care i-l inmanez a doua zi, in mod festiv. Ajuns in padure, am rascolit pe sub frunze si pe sub zapada cativa buni kilometri patrati. Nici un ghiocel. M-am gandit ca i-a cules altcineva inaintea mea si am mers mai departe. Am gasit, in sfarsit, dupa cateva ceasuri de cautari, o poienita de unde am adunat circa zece ghiocei la vederea carora aproape ca am plans de emotie: cata gingasie, cata puritate, cata poezie, cat o sa se bucure sotia etc.

Pornind inapoi, mi-am dat seama ca m-am ratacit, ca merg prin padure la intamplare. Intre timp, se inserase. M-a cuprins spaima. Am inceput sa strig: Uuuu, uuuu! Nimic. Nici macar ecoul nu-mi raspundea. N-am incotro, mi-am zis, merg inainte. Mi-era frig, sete, frica, dar mergeam. Am ajuns, in sfarsit, la marginea padurii. In apropiere, o casa izolata, probabil casa padurarului. Ma apropii plin de speranta, dar o haita de caini se repede spre mine si ma fugareste circa un kilometru. Cand cad jos, lesinat, cainii ma miros, isi dau seama ca nu mai au ce musca din mine si pleaca, evident, dezamagiti. Pornesc din nou prin padure la intamplare. La un moment dat, ma intalnesc cu un lup ratacit. De spaima, incerc sa ma sui intr-un copac, dar nu mai am putere. Atunci intind doua degete spre el si imit doua focuri de pistol: pac, pac! Ca sa-l sperii. Lupul s-a uitat cu mila si cu uimire la mine, dupa care a plecat, flegmatic. In fine, prin padure m-am mai inatlnit, in decursul acelei nopti atat de aventuroase, cu o vulpe care tremura de frig si de foame la fel ca si mine, cu un dihor schiop si cu un bursuc batran, care hiberna in chip pasnic. Am nimerit, de asemenea, intr-o capcana pentru pentru iepuri, intr-un sant de irigatie plin cu apa si am cazut intr-un put absorbant din care nu-mi amintesc cum am iesit, pentru ca, spre dimineata, sa ajung, in fine, la marginea orasului, in remorca unui tractor care transporta gunoi de grajd.

Sosit cu chiu cu vai acasa, la orele opt dimineata (flamand, degerat si murdar din cap pana in picioare), am scos din buzunar buchetelul de ghiocei (care arata aproape la fel de jalnic ca si mine) si l-am inmanat sotiei, impreuna cu un text destul de incoerent si penibil:

- Sunt culesi de mine personal, stii, direct din padure...
- Auzi, mi-a raspuns ea cu un dispret profund, sunt satula de minciunile tale ca de mere acre. Cine stie prin ce sant ai dormit, beat crita. Treci la baie si te spala, sa nu te vada copiii in halul in care esti!

Dupa care a aruncat ghioceii la cosul de gunoi. Ghioceii pe care-i culesesem cu mana mea si cu atatea sacrificii!

In baie, ma gandeam, melancolic: merita, oare, sa mai faci in ziua de azi un gest romantic pentru o nevasta?''

Ion Baiesu - ''Intamplari traite de altii''