Am fost si noi intr-un scurt concediu in care ne-am propus sa revedem, putin mai pe indelete, Viena. Ca si prima data, nu ne-a placut: curatenie la tot pasul, cladiri si arhitectura deosebite (si minunat intretinute), toalete (curate!!!) chiar si in pustietatile autostrazilor, ordine si disciplina, metrou super-rapid si super-curat, inghetata delicioasa, camera de hotel de doua stele curata si cocheta, oameni care vorbeau engleza la tot pasul (inclusiv cei de varsta a treia), piste pentru biciclisti cat vezi cu ochiul, biciclete de inchiriat la tot pasul si lista ar putea continua.
Pai cum sa ne placa? Plictisitor de frumos si perfect. Nu tu cersetori la terasele in aer liber sau la intrarea in catedrale. Nu tu caini, pisici sau alte vietati stropsite pe strazi. Nu tu mirosuri ciudate la buda. Nu tu manele si muzica house data la maxim in masinile decapotabile. Nu tu tiganii si mizerie in mijloacele de transport. Nu tu mutre din partea vanzatoarelor. Un cosmar, ce sa mai!
De pe autostrada austriecilor am fost deviati pe un drum paralel, din cauza unui accident (da, sunt si la ei din astea, se pare). Soseaua care serpuia printr-o zona muntoasa (perfecta, la randu-i) n-avea nici o denivelare si nici o groapa. Desi erau doua benzi si din loc in loc linie discontinua, iar masinile rulau in coloana, nimeni nu a depasit pe nimeni! Adica bun-simt in trafic. Nici asta nu ne-a placut. Pai unde sunt ai nostri tineri care apasa pedala de acceleratie si taie calea ''fraierilor'' pentru a fi in fruntea tuturor? Unde-s semnalele luminoase agasante care urla ''da-te la o parte ca vreau sa trec!!''?
Hotarat lucru, Austria nu e pentru noi... Din pacate, la cum evolueaza lucrurile, se pare ca nu va fi nici pentru copiii copiilor nostri.
duminică, 8 august 2010
Despre Viena, numai de bine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Din motive diverse, unele mai complicate, altele nascute din comoditate, am amanat concediul din aceasta vara pentru toamna sau pentru la iarna.Din din cu totul alte motiv, amanam sa fugim un weekend la mare (eu si Gabita), iar in fiecare luni, cand se contorizeaza numarul turistilor de pe litoral, imi dau seama ca tot raul e spre bine, vorba bunicii ( nimeni alta decat bursucica) . Nu de alta, imi dau seama ca nu as fi avut loc sa imi intind prosopul pe plajele din ce in ce mai inguste, ca sa nu mai vorbim de drumul pana acolo ( la drept vorbind ce mai insemna inca 1300 de km dus-intors ) in conditiile in care am facut saptamnal acesti km .
La fiecare inceput de saptamana auzi pe toate canalele de stiri despre contabilizarea problemelor intampinate turistii care s-au aventurat spre litoral, precum: mizeria de peste tot (plaja, hoteluri, faleze, terase, restaurante, etc.), nesimtirea si incompetenta chelnerilor, a receptionerilor, a patronilor de diverse, a vanzatorilor, etc., aglomeratia de pe AA1 si A2, preturile mari, probabil dilatate de caldura soarelui, apa murdara si pestii, atat cei morti cat si cei dragon.
Si, chiar si in aceste conditii, nu ai unde sa arunci un ac pe intreg litoralul. Cum se explica asta? Sa fie devina ministerul turismului pentru toate problemele de pe litoral ?
Sa presupunem ca o explicatie ar fi puterea obisnuintei. Oamenii se adapteaza greu la schimbare. Mai ales, romanii. Citisem nu demult un studiu in acest sens. Oricat de conservatoare mi-ar fi gandirea, nu prea pot sa ma abtin de la critici cand stiu ca, pentru marea majoritate a celor care se duc la mare, “puterea obisnuintei” presupune sa adune un munte de pet-uri langa rogojina si pe care il lasa amintire nisipului, sa asculte muzica la un volum cat mai ridicat oriunde s-ar afla pe motiv ca e in concediu si vrea sa se relaxeze sau sa incurgiteze in mijlocul falezei, printre trecatori, o shaorma mare.
Mdap...si noi am reusit sa mergem anul asta la plaja (adica 2-3 ore) undeva pe langa Pisa, intr-un loc de 5 pe 5 metri de nisip, cu aproximatie. Atunci ne-am adus aminte ca litoral ca al nostru nu au multi, dar ce folos? Altii valorifica si cel mai mic petec de nisip sau pietris, iar noi stam cu mainile incrucisate si cu gurile cascate, minunandu-ne cum dispare plaja, cum se desertifica ici-colo campiile, cum dispar padurile, etc etc. No, ca iar ma enervai!
Trimiteți un comentariu